Şcoala de viaţă

Cine are nevoie de un permis de conducere, trebuie să parcurgă mai întâi şcoala de şoferi. Plăteşte, învaţă, dă un examen şi obţine permisul.

Cine îşi doreşte de o slujbă bine plătită, trebuie să urmeze nişte cursuri. Plăteşte, învaţă, dă un test şi obţine o diplomă de calificare. Pe baza acesteia, depune o aplicaţie, este chemat la interviu şi ocupă postul visat.

Cine îşi doreşte o schimbare în viaţă şi o sănătate mintală mai bună, ar trebui să meargă la psiholog. Să plătească şedinţa, să înveţe ce şi cum să schimbe în gândire şi în comportament şi apoi să-şi continue viaţa fără a privi înapoi cu mânie.

Dacă în primele două cazuri axioma este valabilă, faţă de cel de-al treilea există rezerve. Deşi starea psihică este cea mai importantă.

Tendinţe similare pe continente diferite

Numărul psihiatrilor americani care oferă pacienţilor lor şi şedinţe de psihoterapie este în scădere. Aceasta pentru că numărul psihiatrilor specializaţi în psihoterapie se reduce simţitor şi, în plus, numărul medicamentelor pe care le pot prescrie este tot mai mare.

Conform the Washington Post, psihoterapia a fost o bună perioadă de timp braţul proeminent al psihiatriei, doar că ultimele dovezi indică faptul că acest trend este unul descendent. Pe baza datelor din 1996-2005 furnizate de Serviciul Naţional de Ambulatoriu din Statele Unite ale Americii, rata vizitelor la cabinetul de psihiatrie pentru servicii de psihoterapie a scăzut de la 44,4% (1996-1997) la 28,9% (2004-2005). S-a înregistrat şi un declin al numărului de psihiatri care oferă suport psihoterapeutic (de la 19,1% la 10,8% pentru perioadele amintite mai sus).

Cei care au nevoie de psihoterapie apelează la psihologi, la asistenţii sociali sau la alţi psihoterapeuţi. "Tendinţa este aceea de separare a serviciilor", spune doctorul Ramin Mojbatai, profesor la Facultatea de Sănătate Publică John Hopkins Bloomberg din Baltimore.

Terapia cognitiv-comportamentală pentru ieşirea din criză. Financiară...

Veştile referitoare la căderea bruscă a cotaţiilor acţiunilor sau la falimentul iminent al unor bănci americane au traversat oceanul în timp real. Şocul nu a fost puternic resimţit în Bucureşti, dar mulţi dintre investitorii români la bursă au simţit pe pielea lor, pe tot parcursul acestui an, ce se înţelege prin noţiunea de "risc".

Cum pot fi depăşite astfel de perioade? Iată câteva sugestii:

• informaţi-vă, dar nu vă lăsaţi absorbiţi de zvonuri
• această perioadă este una dificilă, dar important este să gândiţi în perspectivă
• în orice lucru rău este o parte bună, deci nu uitaţi să ţineţi cont de această zicală atunci când vă evaluaţi pierderile
• un strop de anxietate vă împinge către luarea unei decizii, aşadar gândiţi-vă dacă trebuie să acţionaţi impulsiv sau dacă n-ar fi mai bine să vă formulaţi un plan pe termen mediu sau lung
• dacă fugi de problemă, nu înseamnă că o rezolvi; nu vă transformaţi aşadar în victimă
• nu putem controla totul în viaţă, dar sunt lucruri pe care le puteţi controla; evaluaţi-vă situaţia financiară, vedeţi cât de afectaţi sunteţi şi decideţi care vă sunt priorităţile
• strângeţi punga şi eliminaţi toate pierderile posibile; întotdeauna se pot amâna cheltuieli sau, atunci când acestea sunt necesare, pot fi reanalizate
• nu uitaţi să vă plătiţi facturile sau datoriile la timp, nu vă permiteţi pierderi suplimentare
• renunţaţi la obiceiurile nesănătoate (consum de alcool, ţigări) care aduc organismului un plus de stres
• aveţi o problemă? atunci aveţi şi o soluţie. dacă nu puteţi s-o vedeţi sau să o găsiţi, apelaţi la un specialist. evitaţi în acest fel gândurile disperate şi deciziile impulsive.

Cele mai "sănătoase" ţări din lume

forbes.com face un top al ţărilor în care se găsesc cei mai sănătoşi oameni. Evident, statele din nordul Europei (Islanda, Suedia şi Finlanda) conduc detaşat, principalele motive enumerate de autoarea articolului, Allison van Dusen, fiind frumuseţea peisajelor, arhitectura şi cele mai bune condiţii pentru cumpărături.

Pentru a întocmi lista, forbes.com a analizat datele statistice din domeniile sănătate şi mediu furnizate organizaţiilor internaţionale (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială sau Organizaţia Naţiunilor Unite) de statele lumii.

Urmează, în ordine, Germania, Elveţia, Australia (care are unul dintre cele mai bune sisteme de asistenţă medicală din lume), Danemarca, Canada, Austria, Olanda, SUA (care alocă sănătăţii 15% din PIB), Israel, Republica Cehă (care are una dintre cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile), Spania şi Franţa.

Munca este sănătoasă. Dar muncitorii...?!

Munca este o zonă în care se regăsesc cele mai multe influenţe ale factorilor stresori asupra sănătăţii umane şi trebuie privită atât din punctul de vedere al condiţiilor de lucru, care ţin strict de angajator, cât şi al naturii activităţii depuse de angajat. O mână de lucru flexibilă este exact ce trebuie pentru ca economia să fie una competitivă, doar că tocmai această flexibilitate are un efect semnificativ asupra sănătăţii.

Nu mai este un secret faptul că rata mortalităţii este considerabil mai mare în rândul angajaţilor pe durată determinată, faţă de cei care deţin un contract de muncă permanent. Efectele negative asupra sănătăţii mintale sunt asociate, de regulă, cu precaritatea prevederilor din contractul de muncă - de exemplu, angajaţii resimt din plin efectele adverse ale angajamentelor cu caracter temporar sau lipsa oricărui contract legal de muncă asupra stării de sănătate fizice şi psihice.

Condiţiile de lucru afectează şi ele sănătatea şi echitatea. Un mediu de lucru neprietenos poate expune angajaţii la o paletă largă de ameninţări la adresa sănătăţii şi tinde să afecteze, în special, grupurile ocupaţionale cu un statut social scăzut. Stresul la locul de muncă are drept consecinţă directă creşterea cu 50% a riscului de apariţie a bolilor cardiovasculare (în special atacuri cerebrale sau infarcturi de miocard) . Pe de altă parte, există dovezi tot mai clare că responsabilităţile excesive, controlul scăzut şi inechităţile în recunoaşterea meritelor au devenit factori de risc şi pot produce problemele de sănătate mintală.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii un raport intitulat "Eliminarea disparităţilor intra-generaţie" în care arată că între persoanele de aceeaşi vârstă, dar din zone diferite ale globului şi mai ales născute în state diferite din punct de vedere economic, există diferenţe inimaginabile. Astfel, o fetiţă născută astăzi are o speranţă de viaţă de 80 de ani dacă s-a născut în Japonia sau în statele nord-europene, dar aceasta scade la 45 de ani dacă ea s-a născut într-o ţară săracă. După acelaşi model, starea de sănătate a populaţiei diferă în funcţie de avantajele sau dezavantajele sociale.

Inechitatea apare tocmai din cauza circumstanţelor în care oamenii cresc, învaţă, locuiesc şi muncesc, în funcţie de vârstă, de sex şi de sistemele de sănătate care trebuie să trateze o suferinţă sau alta. Din păcate, modul în care oamenii se nasc şi mor este definit de forţele politice, sociale şi economice.

Citiţi raportul integral (256 pagini) aici.

Cum să-ţi ajuţi copilul atunci când trebuie să facă un vaccin

Cui îi plac acele? De ce sunt atât de mulţi adulţi care nu suportă să vadă o seringă? Ce să mai vorbim de injecţii sau - deja lucrurile se complică - de recoltarea analizelor?

Dacă vreţi ca fetiţa sau băieţelul vostru să nu manifeste oroare faţă de ace sau de medici, iată câteva sugestii simple, oferite de Biblioteca de Medicină Americană, la care puteţi să apelaţi atunci când micuţul trebuie să facă un vaccin:

• fiţi voi înşivă calmi şi încercaţi să distrageţi atenţia copilului
• vorbiţi-i copilului încet şi cu răbdare şi nu vă arătaţi agitat(ă) sau îngrijorat(ă)
• ţineţi copilul cu faţa la voi, iar cu braţul menţineţi o îmbrăţişare fermă
• înainte ca acul să intre în funduleţul copilului, faceţi nişte baloane din gumă de mestecat sau agitaţi o jucărie
• în cazul unui nou născut, încercaţi să puneţi puţin zahăr fie pe limba, fie pe suzeta copilului
• imediat înainte de injecţie, apăsaţi cu putere medie zona care urmează să fie înţepată.

Consultare publică - politica europeană în domeniul sănătăţii

Directoratul General de Sănătate al Uniunii Europene aşteaptă feedback pentru stabilirea priorităţilor planului anual de lucru pe 2009.

Programul de sănătate care acoperă perioada 2008-2013 a intrat deja în vigoare la 1 ianuarie şi este menit să completeze, să susţină şi să aducă un plus de valoare politicilor interne ale statelor membre. Totodată, se pune accent pe participarea societăţii civile în promovarea şi definirea politicilor de sănătate publică, cele mai importante iniţiative urmând a fi definite în parteneriat cu cetăţenii europeni şi cu factorii de decizie.

Directoratul General pentru Sănătate al UE aşteaptă, până la 30 septembrie 2008, comentarii referitoare la stabilirea priorităţilor pentru anul 2009. Principalele obiective ale anului următor sunt:

• îmbunătăţirea securităţii medicale a cetăţenilor europeni
• promovarea sănătăţii, inclusiv prin reducerea inegalităţilor
• generarea şi diseminarea informaţiilor şi cunoştinţelor din domeniul medical.

Textul complet al Programului European de Sănătate 2008-2013, precum şi planul anual de lucru pentru 2008 (primul an de aplicare) sunt disponibile aici.

Cum să-ţi încurajezi copilul să poarte ochelari

Cine nu ştie cât de greu este să-ţi convingi copilul să poarte ochelarii? Ba chiar aş putea spune că situaţia nu este simplă nici pentru părinţi, care-şi fac tot felul de probleme: dacă se împiedică şi cade, dacă i se sparg ochelarii? Dacă-i intră vreun ciob sau vreo bucată de ramă în ochi?

Totuşi, în situaţia în care cel mic are nevoie de ochelari, nu aveţi încotro: trebuie să-l convingeţi şi apoi să-l încurajaţi să-i poarte. Iată câteva sugestii oferite de Children's Physician Network care v-ar putea ajuta:

• lăsaţi-l pe copil să-şi aleagă ramele şi asiguraţi-l că i se potrivesc perfect, ba chiar arată foarte bine cu ei la ochi
  
• începeţi prin a-l convinge pe copil să poarte ochelarii perioade scurte de timp, pentru a se putea obişnui cu ei
• încurajaţi copilul să poarte ochelarii atunci când este antrenat într-o activitate plăcută, cum ar fi lucrul sau jocul la calculator, vizionarea desenelor animate etc
• nu certaţi copilul atunci când nu poartă ochelarii, ci lăudaţi-l atunci când o face
• spuneţi-i că purtatul ochelarilor trebuie să devină parte a rutinei zilnice, după cum sunt spălatul pe mâini, pe dinţi, îmbrăcatul sau pieptănatul
• nu uitaţi să faceţi aluzie la persoanele pe care le îndrăgeşte (bunici, prieteni de familie, actori, sportivi etc) sau la personajele din filme sau din desenele animate şi care poartă ochelari.

Prevenirea suicidului nu este costisitoare

Marea majoritate a deceselor având drept cauză suicidul (85%) se înregistrează în ţările cu venituri mici şi mijlocii. Dacă în statele industrializate se "investeşte" masiv în psihoterapie, ţările sărace nu oferă astfel de servicii celor care au supravieţuit tentativelor de sinucidere.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii la începutul acestei luni noi date conform cărora chiar şi ţările sărace şi-ar putea îmbunătăţi latura preventivă a tentativelor de suicid. Prin intermediul şedinţelor (sesiunilor) de informare sau păstrând permanent contactul, fie şi telefonic, cu persoanele care prezintă acest risc, s-ar putea reduce semnificativ numărul unor astfel de decese.

"Cei care încearcă să-şi ia viata ajung la un moment dat în camera de gardă a unui spital. Totuşi, dacă nu prezintă complicaţii, pacienţii sunt trimişi acasă fără a le fi tratate rănile psihice şi fără a fi măcar trimişi la un psihoterapeut sau psihiatru", spune Fleischmann, autorul studiului. "Dacă pacientul ar fi informat şi ar fi urmărit în timp, s-ar putea preveni noile tentative şi chiar salva vieţi", continuă el.

Studiul, care a fost efectuat în Brazilia, China, India, Iran şi Sri Lanka din ianuarie 2002 până în octombrie 2005, este disponibil aici.

Observaţie personală: România nu mai este considerată ţară cu venituri modeste, iar ştirile referitoare la tentativele de suicid în rândul tinerilor nu sunt deloc optimiste. Un exemplu relevant este cel de aici. Încercarea Autorităţii de Reglementare în Comunicaţii (ANRCTI) de a pune la dispoziţia celor interesaţi un număr special (116123) pentru "a oferi sprijin emoţional celor care suferă de singurătate sau care se gândesc la suicid" este salutară, dar anevoioasă. Până la rezolvarea aspectelor birocratice, în grija cui se află aceşti oameni?!