luni, 2 februarie 2009

Stresul şi costurile pe care le implică

România Liberă de astăzi mi-a captat atenţia cu un titlu: "Stresul de la job responsabilizează." Afirmaţia mi s-a părut cu atât mai interesantă cu cât este făcută de un medic psihiatru. Nu îmi propun nici să susţin, nici să contrazic declaraţia, ci doar să prezint o serie de fapte aşa cum sunt ele văzute de instituţiile specializate.

Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) consideră stresul la locul de muncă o problemă căreia, de ani buni încoace, îi acordă o atenţie specială. "Dacă sănătatea este definită ca un echilibru dinamic, atunci stresul face parte din acest întreg. Sănătatea există doar prin interacţiunea cu alte persoane şi cu mediul care ne înconjoară. Doar stresul în exces este patologic. Stresul este, aşadar, şi normal, şi necesar atât la locul de muncă, cât şi în afara acestuia. Atunci când devine intens, continuu şi repetat, atingând niveluri pe care o persoană nu le poate stăpâni, stresul se transformă într-un fenomen negativ care provoacă tulburări sau afecţiuni psihologice. La locul de muncă, rezultatul final este inadaptarea la situaţia dată şi imposibilitatea de a funcţiona la nivelul optim."

Distresul sau mai bine spus "procesul de interacţiune psihologică dintre un individ şi o situaţie" este perceput ca pe un dezechilibru între cerinţele interne şi cele externe (conţinutul activităţii) şi abilitatea persoanei (contextul activităţii) de a face faţă acestor cerinţe.

Pentru a întări cele de mai sus, ILO pune la dispoziţia celor interesaţi şi un tabel cu cele mai stresante ocupaţii, scala de ierarhizare pornind de la 0 spre 10, cifra 6 reprezentând un nivel mediu de stres. Constatăm astfel că cel mai stresat muncitor este minerul (8,3), urmat de poliţist (7,7), pilot, jurnalist (7,5), dentist (7,3), actor (7,2), personalul de pe ambulanţă şi pompier (6,3), profesor (6,2), asistent social şi manager resurse umane (6).

Aşa cum este normal, stresul are un cost, acesta fiind tradus prin zilele în care un angajat nu vine la serviciu sau, dimpotrivă, este prezent la muncă, dar nu "produce" la nivelul aşteptărilor. Criza economică şi financiară care se manifestă de doi ani în lume şi care a ajuns acum şi-n România aduce cu sine şi stres. Conform OECD "Restructurarea organizaţională şi reducerile de personal au drept consecinţă o presiune mai mare asupra angajaţilor păstraţi în funcţii, volumul de muncă al acestora şi viteza cu care trebuie să producă rezultate crescând corespunzător. Pe de altă parte, tot mai mulţi angajaţi optează pentru flexibilitatea programului, fie lucrând cu normă parţială, fie subcontractând diferite servicii. Din această cauză, încrederea în siguranţa locului de muncă este în cădere şi se reflectă în tendinţele care afectează un număr tot mai mare de angajaţi."

Mulţi manageri se întreabă, aşadar, dacă este cazul să investească în măsuri de combatere a stresului sau dacă această linie bugetară trebuie închisă. Fiind vorba de costuri "economice" şi "non-economice", managerii trebuie să ia în calcul absenteismul (eficienţă scăzută), costurile medicale sporite (concedii medicale, abonamentele la clinicile medicale, medicamente), plecarea angajaţilor, urmată de creşterea costurilor cu recrutarea, formarea noilor angajaţi (productivitate scăzută).

În ceea ce-i priveşte pe angajaţi, există studii recente care subliniază legătura strânsă dintre stresul la locul de muncă şi violenţă, consumul excesiv de alcool şi/sau droguri. Până voi reveni pe larg, găsiţi mai multe informaţii despre acest aspect aici.

duminică, 1 februarie 2009

Ce cred părinţii despre sănătatea copiilor lor?

Întrebarea de mai sus este, de fapt, titlul unui studiu analitic (un gen de eurobarometru) efectuat la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene în perioada 22 - 30 septembrie 2008 de către Gallup.

În cadrul acestui proiect a fost analizată percepţia părinţilor vis-a-vis de calitatea vieţii copiilor: activitatea fizică, dispoziţii şi emoţii, autonomie, relaţiile cu colegii/prietenii, sprijin social şi mediul în care-şi desfăşoară activitatea (şcoală).

O să "decupez" în acest articol doar partea care ţine de psihologie:

  • "copilul nu a fost trist în ultima săptămână", au declarat trei din zece părinţi, în timp ce jumătate dintre aceştia au spus că au remarcat o indispoziţie în starea copiilor. 18% dintre părinţi au recunoscut că starea este "destul de frecventă", 2% - foarte frecventă, iar 1% au apreciat că indispoziţia îi caracterizează pe copii lor în permanenţă;
  • o majoritate covârşitoare a părinţilor (56%) consideră că, în ultimele şapte zile, copiii lor nu s-au simţit însinguraţi, iar o treime au spus că remarcă uneori această stare la copii lor. Numai 8% dintre părinţi, respectiv 1%, recunosc că în ultima săptămână copiii lor s-au simţit singuri sau deosebit de singuri. Majoritatea părinţilor care nu remarcă nicio problemă în atitudinea copiilor lor provin din Franţa, România, Polonia şi ţările baltice;
  • întrebaţi fiind în ce măsură s-au distrat copiii lor cu prietenii (de aceeaşi vârstă), 21% dintre părinţii din România au răspuns "foarte rar" sau "niciodată";
  • atunci când li s-a cerut să caracterizeze starea generală de sănătate a copiilor lor, 8,5% dintre români au spus că nu e grozavă.
Raportul complet este disponibil aici.

Instrumente de evaluare psihologică II

În cadrul Cabinetului individual de psihologie Bălan Constantin Răzvan au fost introduse în utilizare următoarele teste proiective:
  • Testul arborelui (Koch) - utilizat în psihologia educaţională, psihologia clinică, psihodiagnostic, resurse umane etc.
  • Desenul familiei - utilizat în psiholigia clinică pentru identificarea relaţiilor cu membrii familiei, a conflictelor interne sau a trăsăturilor psihotice (tendinţe depresive sau maniacale).
  • Desenul persoanei - utilizat în psihologia clinică pentru semnalarea unor tipuri de identificare sexuală, maniera de adaptare la problemele întâmpinate de subiect, identificarea tendinţelor regresive şi a inhibiţiilor în dezvoltarea personalităţii.
  • Testul apercepţiei pentru copii - utilizat în evaluarea psihologică a copiilor (identificarea principalelor nevoi şi pulsiuni; concepţia despre mediul înconjurător; conflictele semnificative; testarea realităţii, a judecăţii, a proceselor gândirii, funcţionarea autonomă, maturitate/imaturitate).
  • Testul de apercepţie tematică - utilizat în evaluarea candidaţilor care doresc să se angajeze în domenii care cer un nivel înalt al abilităţilor de lucru cu oamenii sau un bun control al stresului (domeniul militar, juridic, diplomaţie, educaţie); în evaluarea pacienţilor care au un diagnostic psihiatric în vederea stabilirii tipului de terapie adecvat; în evaluarea unor tulburări de personalitate.
  • Evaluarea funcţionării eu-lui - utilizat în psihologia clinică pentru diagnosticarea persoanelor cu vârsta de peste 18 ani în vederea stabilirii gradului de organizare şi funcţionare a personalităţii (memorie, concentrare, atenţie, capacitatea de conceptualizare, creativitate, nivelul de competenţă şi eficienţă în stăpânirea mediului ambiant, gradul şi tipul de relaţionare).
  • Testul Rorschach - acesta este cel de-al doilea cel mai uzilizat test în evaluarea judiciară după MMPI şi al doilea cel mai răspândit test ca utilizare de către membrii Societăţii pentru Evaluarea Personalităţii. Este folosit în diagnosticarea tulburărilor de gândire care nu sunt evidente şi în diferenţierea gândirii psihotice de cea non-psihotică atunci când pacientul nu admite deschis că prezintă o gândire psihotică.
Testele au licenţă de utilizare, iar psihologul este avizat să le aplice.