De ce este importanta sanatatea mintala?

1. Pentru ca aproape jumatate dintre tulburarile mintale apar inainte de implinirea varstei de 14 ani. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, se stimeaza ca 20% dintre copii si adolescenti sufera de tulburari sau afectiuni psihice.
2. Pentru ca depresia se caracterizeaza printr-o tristete prelungita, dublata de pierderea intereselor de ordin psihologic, comportamental si de simptome fizice. Este prima cauza de dizabilitate la nivel mondial.
3. Pentru ca aproape 800 000 de persoane sunt inregistrate anual cu tentative de suicid, 86% dintre acestea provenind din tarile cu venituri mici sau medii. Mai mult de jumatate dintre cei care-si pun capat zilelor au varsta cuprinsa intre 15 si 44 de ani. Cele mai mari rate ale suicidului se inregistreaza in tarile de estul Europei. Tulburarile mintale constituie principala cauza tratabila a suicidului.
4. Pentru ca razboaiele sau dezastrele naturale au un impact major asupra sanatatii mintale si a starii psihosociale; ratele afectiunilor mintale se dubleaza dupa incetarea situatiilor de urgenta.
5. Pentru ca afectiunile mintale se numara printre factorii de risc in bolile transmisibile si netransmisibile, ele conducand si la raniri intentionate sau accidentale.
6. Pentru ca atat pacientii, cat si familiile celor care sufera de tulburari psihice sunt stigmatizati sau discriminati. In ciuda aparentelor, nivelul stigmatizarii este mai mare in zonele urbane sau in randul persoanelor cu un nivel ridicat de educatie.
7. Pentru ca violarile drepturile pacientilor au devenit rutina in multe tari. Acestea includ legarea, separarea sau negarea unor drepturi de baza, inclusiv intimitatea sau confidentialitatea.
8. Pentru ca exista o inechitate covarsitoare in distributia fortei de munca pregatita sa acorde asistenta medicale. Principala bariera in furnizarea tratamentului sau asistentei specializate este numarul scazut de psihiatri, psihologi, asistenti sociali sau asistente/i medicale/i specializati.
9. Pentru ca sunt cinci elemente cheie care reduc disponibilitatea serviciilor de sanatate mintale: lipsa sanatatii mintale de pe agenda publica si efectele sale in ceea ce priveste finantarea; modul actual de organizare al serviciilor de asistenta medicala in sanatatea mintala; neintegrarea acestor servicii in serviciile medicale de baza; lipsa resurselor umane calificate in domeniul sanatatii mintale; lipsa leadership-ului.
10. Pentru ca lipsa resurselor financiare nu este o scuza suficient de buna a guvernelor, a finantatorilor sau a grupurilor reprezentand forta de munca din sanatatea mintala. Buna functionare a serviciilor de asistenta medicala este asigurata cu numai 2 dolari SUA pe an de persoana in tarile cu venituri mici sau 3-4 dolari SUA in statele cu venituri medii.

Afla mai mult.

Tu la cine apelezi când ai o problemă de sănătate mintală?

Aceasta este întrebarea la care au răspuns 412 francezi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 70 de ani. Ei au participat la un studiu ce urmărea să dezvăluie care sunt factorii luaţi în calcul de o persoană sănătoasă în cazul în care ar avea o problemă de sănătate mentală şi ar fi nevoită să apeleze la un specialist.

Trebuie subliniat faptul că toţi subiecţii au fost supuşi în prealabil testelor CIDI-SF şi CAGE şi că niciunul dintre ei nu avusese în ultimele 12 luni vreo problemă de ordin mental.

Rezultatele sunt următoarele: mai mult de jumătate dintre participanţii la studiu (57.8%) au spus că primul specialist la care ar apela este medicul de familie. Au răspuns astfel persoanele cu vârsta peste 50 de ani, cu un nivel mediu de educaţie. Psihiatrii s-au situat pe locul 2, fiind aleşi în special de cei cu studii superioare. Tendinţa este identică cu cea din SUA, Olanda şi Germania, ţări în care studiile de atitudine şi intenţie au reliefat că oamenii nu se duc la psihiatru din cauza presiunii sociale, cei care apelează la acest medic fiind catalogaţi drept "nebuni".

Pe de altă parte, cei care au fost în favoarea consultării unui psihiatru sau a unui psiholog au fost cei care nu beneficiau de sprijin social. Aceştia, de altfel, ar apela mai degrabă la un psiholog decât la medicul de familie sau la psihiatru, fapt ce se explică prin dorinţa de a-şi depăşi dificultăţile de ordin psihologic prin psihoterapie şi nu prin tratament medicamentos. Medicamentele, au spus ei, crează dependenţă, sunt inutile şi sunt doar pentru simptome, fără a avea efecte asupra problemelor / neliniştilor / temerilor lor. Faptul este susţinut şi de sistemul francez de asigurări de sănătate, conform căruia 20% dintre medicamentele psihotrope recomandate şi reţetele pentru antidepresivi prescrise nu au nicio legătură cu un diagnostic psihiatric.

Una dintre concluziile studiului este aceea că persoanele care se bazează doar pe sprijinul familiei sau al prietenilor, chiar şi atunci când suferă de afecţiuni severe, nu sunt deloc puţine la număr. Apoi, din analiză a reieşit faptul că medicii psihiatri (ale căror servicii sunt suportate de asigurările de sănătate) nu sunt preferaţi psihologilor (ale căror servicii sunt suportate din buzunarul pacientului). Blocajele care apar atunci când trebuie consultat un specialist ţin mai mult de factorul educaţional şi de prejudecăţi decât de aspectul financiar.

Suicidul, a treia cauză de deces în rândul tinerilor

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că numărul tinerilor (10-24 de ani) care mor anual a ajuns la 2,6 milioane, principalele cauze de deces fiind, în ordine, accidentele de maşină, complicaţiile din timpul sarcinii sau de la naştere, suicidul, actele de violenţă, HIV/SIDA şi tuberculoza.

În ceea ce priveşte suicidul (responsabil de 6% din totalul deceselor în rândul tinerilor) şi violenţa (12% din numărul deceselor în rândul băieţilor), pentru a promova comportamentele sigure şi pentru a preveni decesul în rândul tinerilor, OMS recomandă facilitarea accesului tinerilor la lecţii de viaţă, implicarea părinţilor în viaţa adolescenţilor şi reducerea consumului de alcool şi a accesului la materiale şi mijloace letale (arme de foc, arme albe, pesticide şi sedative).

Pe termen scurt şi lung, consecinţele accidentărilor, intoxicărilor şi ale actelor de violenţă por fi reduse semnficativ prin îmbunătăţirea accesului tinerilor la servicii comunitare de sănătate, la asistenţă medicală de urgenţă, prin asigurarea tratamentului şi acordarea sprijinului psihologic necesar copiilor şi adolescenţilor expuşi la tratamente abuzive, inclusiv de ordin sexual, şi la violenţă.

Citeşte mai multe aici.

Depresia multimedia

Graţie platformei Facebook, am descoperit un proiect multimedia demn de toată lauda. Neagu Djuvara, Mihaela Miroiu, psihiatrul Silviu Isacu, designerul Carla Czabo şi Fănel - cu toţii vorbesc cu Vlad Mixich despre depresie.

Pentru cei care nu au timp să urmărească integral confesiunile, iată câteva extrase:

"Deprimarea nu este o boală contagioasă. Este un lucru dobândit; într-adevăr, de multe ori e greu de decriptat. Ca să poţi să elimini depresia din viaţa ta, ai nevoie de foarte multă disciplină."

"Simţeam că sunt cumplit, dar cumplit de singură. Eu am fost un CV fără om. Depresia mi-a schimbat viaţa: şi în foarte rău, dar şi în foarte bine."

Vizionaţi şi comentaţi.

Cât eşti dispus să investeşti într-o bonă abuzivă?

Oare de câte imagini şi reportaje cu bone cu comportament suburban, dar plătite regeşte, mai este nevoie pentru a înţelege un lucru esenţial: este mult mai ieftin să previi decât să repari?

Vorbind în termeni strict financiari, costul unei evaluări psihologice poate varia între 100 şi 500 de lei, în funcţie de complexitatea acesteia şi de zona geografică a României în care se efectuează (cele mai mari tarife sunt, evident, în Bucureşti).

Pe de altă parte, pentru a fi recuperat, un copil cu tulburări de comportament sau emoţionale trebuie să parcurgă etapele unei terapii care poate dura câteva luni. Costul unei şedinţe de psihoterapie este cuprins între 50 şi 250 de lei. Un calcul simplu ne arată că recuperarea va scoate din buzunarul sau din contul părinţilor 1500 până la 6500 de lei. Aceasta în cazul fericit, în care părinţii descoperă problema la timp şi iau urgent măsuri. La celălalt pol se situează părinţii ai căror copiii pot dezvolta tulburări grave, ajungând până la depresie sau lipsa capacităţii de relaţionare. Recuperarea acestora este mai dificilă şi se întinde pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Salariul unei bone porneşte de la 800 de lei şi poate depăşi uneori 1 000 de euro, iar pentru depistarea comportamentului abuziv este nevoie de un sistem de monitorizare video care costă şi acesta câteva mii de euro.

Repet: costul unei evaluări psihologice este cuprins între 100 şi 500 de lei.

În grija cui lăsăm copiii?

Un incident difuzat zilele acestea de ştirile Pro TV mi-a amintit de o discuţie purtată cu ceva vreme în urmă. Fusesem sunat de mama unui copil care dorea să angajeze o bonă deoarece nu era mulţumită de serviciile fostei dădace.

I-am explicat mamei în ce anume ar consta o evaluare psihologică, iar aceasta mi-a promis că va reveni cu un telefon după ce-i va comunica bonei decizia de a o evalua înainte de angajare. Ulterior, mama mi-a dezvăluit că persoana în cauză a avut o reacţie nepotrivită vis-a-vis de testele la care urma să fie supusă, motivând că ea are o experienţă îndelungată, că a crescut o mulţime de copii, că are o reputaţie bună şi recomandări mai mult decât favorabile.

Este deja dovedit ştiinţific că foarte multe dintre tulburările şi disfuncţionalităţile de ordin psihologic din adolescenţă sau chiar de la maturitate îşi au originea în copilărie. Iar dacă mai sunt părinţi care au dubii faţă de necesitatea unei evaluări psihologice la angajarea bonei, le recomand să urmărească imaginile de aici.

Reducere.. verde

Cabinetul individual de psihologie Bălan Constantin Răzvan oferă clienţilor care vin la şedinţe cu bicicleta o reducere de 10%.