vineri, 9 noiembrie 2007

Atacul de panică

Atacurile de panică sunt episoade neplăcute, uneori chiar înspăimântăoare pentru cei care le experimentează Ele sunt tulburări de anxietate şi pot apărea oricând în timpul zilei sau chiar în timpul somnului. Literatura americană de specialitate, citată de site-ul www.medicinenet.com, arată că aproximativ 1,7% dintre adulţi (5% din populaţie) au avut cel puţin o dată în viaţă un asemenea atac. Chiar dacă pentru România nu există o cifră oficială referitoare la această tulburare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că, în cazul adulţilor din ţara noastră, 16% dintre bărbaţi şi 20,5% dintre femei suferă de tulburări neuropsihice.

Simptomele variază extrem de mult de la o persoană la alta şi tocmai de aceea metodele şi tehnicile de tratare a atacurilor de panică trebuie adaptate fiecărui caz în parte. “Tremur îngrozitor”, “mă doare inima”, “mă ia cu ameţeală”, “mi s-au încleştat fălcile”, “simt că mâinile şi picioarele nu mă mai ajută”, “mi-a intrat groaza în suflet”, “nu mai pot să respir” – sunt doar câteva dintre stările acuzate de cei care au dezvoltat atacuri de panică şi care au apelat la serviciile cabinetului.

Un client a avut un atac de panică în timp ce conducea în drumul spre muncă, un altul a dezvoltat un episod similar într-un hypermarket, pentru ca o altă persoană să acuze apariţia unui atac de panică în lift. Temerile iraţionale, cunoscute şi sub denumirea de "fobie", determină subiectul să dezvolte tehnici de apărare şi de evitare a situaţiilor inconfortabile. Tiparul mecanismului de evitare şi nivelul de anxietate atins de fiecare subiect îl pot aduce pe acesta în stare de blocaj total, fiindu-i inclusiv frică să mai iasă din casă. Acesta este stadiul în care se spune despre persoana în cauză că are un atac cu agorafobie, dar şi momentul de impact asupra vieţii cotidiene.

„Am simţit cum din senin mă cuprinde un val de teamă, am avut palpitaţii, dureri în piept, nu mai puteam respira, am crezut că mor”, „Nu pot să ies din casă, mi-e frică şi să deschid uşa, iar o să mi se facă rău”. Un atac de panică nu durează mai mult de câteva minute şi este una dintre cele mai neplăcute experienţe pe care le poate trăi cineva. În multe cazuri, primul atac de panică nu este şi ultimul şi dacă nu se apelează la un specialist, frecvenţa şi intensitatea atacurilor pot creşte în timp.

Sunt persoane care sună la ambulanţă, simpla prezenţă a medicului oferindu-le confort şi ajutându-i să-şi recapete încrederea în propria persoană sau să înţeleagă că a fost vorba despre o alarmă falsă. Totuşi, astfel de reacţii nu au efecte pe termen lung şi nici nu sunt recomandate. Ele nu fac altceva decât să întărească un comportament inadecvat, întărind potenţialul de dezvoltare în viitor a unor stări similare. Atâta timp cât nu se intervine asupra cauzei, efectele vor continua să-şi facă simţită prezenţa din ce în ce mai des şi mai intens.

33 de comentarii:

tavi spunea...

Buna ziua,

in urma cu o luna jumatate am suferit un astfel de atac cu simptomele destul de pronuntate. Am umblat prin spitale si toate analizele mi-au iesit bine, medicii nestiind sa ma diagnosticheze. Documentandu-ma mi-am dat seama ca am dezvoltat aceasta "boala" si ca aveam predispozitie genetica. Ma lupt zilnic cu aceste stari si am decis sa apelez la un medic de specialitate. V-as ruga daca se poate sa imi spuneti care sunt etapele si estimativ costurile acestor sedinte. Multumesc anticipat!

Răzvan Bălan spunea...

Poate că ar trebui precizat mai întâi că atacul de panică nu este o boală, ci – aşa cum spuneam în articol – o tulburare de anxietate. Stresul cotidian produce sau amplifică astfel de reacţii sau răspunsuri la confruntarea cu un factor stresor.

Etapele pe care un client trebuie să le parcurgă într-o astfel de situaţie sunt: în primul rând, trebuie să-şi găsească un psiholog. Recomandarea mea ar fi să vă orientaţi către un specialist în psihoterapia cognitiv-comportamentală. Colegiul Psihologilor din România vă oferă listă completă a persoanelor avizate să practice această profesie. După aceea, împreună cu specialistul dvs, veţi elabora un plan terapeutic. Costurile unei şedinţe diferă de la un psiholog la altul, deci nu vă pot oferi un răspuns exact la această întrebare.

tavi spunea...

Da, am folosit ghilimelele.. va multumesc mult pentru raspuns.
Cel mai probabil o sa va contactez telefonic zilele ce urmeaza, eventual sa va explic pe larg simptomele pe care le resimt pentru a vedea daca imi puteti oferi solutii la cazul meu. Multumesc inca o data!

Anonim spunea...

Ce anume cauzeaza aparitia atacului de panica?

Răzvan Bălan spunea...

Pentru a înţelege ce anume declanşează atacul de panică, psihoterapia cognitiv-comportamentala are un model de analiză de tipul A-B-C in care:
A – reprezintă factorii declanşatori externi (ex: stresul financiar, suprasolicitarea profesională, pierderea cuiva drag, un accident de maşină sau de avion, etc.) sau interni (ex: modificări endocrine, scăderea nivelului glucozei în sânge, contracţii musculare, etc.);
B – reprezintă focalizarea atenţiei şi amplificarea unor senzaţii corporale neobişnuite sau dezagreabile (ex: respiraţie accelerată, senzaţii de vomă, junghi intercostal, transpiraţie rece, senzaţii de leşin, ameţeli, migrene, etc.), dându-le o interpretare catastrofică de tipul: "imi voi pierde total controlul", "ceilalţi îşi vor da seama că nu sunt bun de nimic", "nu va avea cine să mă ducă la spital dacă fac un atac de cord", "voi muri", etc.
C – reprezintă panica ale carei consecinţe se regasesc în plan emoţional şi comportamental.

Anonim spunea...

Cum pot ajuta un membru al familiei care are un atac de panica?

Răzvan Bălan spunea...

sfatul meu este sa mergeti la un psiholog specializat in terapia cognitiv-comportamentala care va poate indruma.

in principiu, ar trebui sa cititi materiale informative referitoare la modul de desfasurare a unei tulburari de panica, pentru ca doar asa puteti intelege complexitatea acesteia.

planul terapeutic in tratarea tulburarii de panica include si terapia de suport pentru membrii familiei, cunoscuti, in general pentru cei apropiati persoanei care are astfel de probleme.

George spunea...

Buna ziua,

In urma cu un an am avut primul atac de panica insotit de binele cunoscute stari.Dupa multe consultatii pe la toti doctorii , la un momentdat am crezut ca am abonament la cate consultatii am fost -incepusem daca pot spune sa realizez penibilul, dar cu toate acestea starile de panica au continuat.Am urmat un tratament medicamentos de 3 luni cu Cipralex si Xanax pe care a trebuit sa-l intrerup din cauza cresteri trigliceridelor.De la renuntarea tratamentului nu am mai luat pina in prezent decat o singura data o pastila de Xanax si de cateva ori Extraveral, iar acum SEDATIF PC.Starile exista si acum dar slabe in intensitate si in care persista doar acea teama de moarte in acele cateva clipe de panica.Problema ca aceste mici stari de panica imi creeaza apoi o stare de irascibilitate stare creata de faptul ca imi doresc sa trec peste acele starui si nu reusesc.
Rugamintea mea este daca se poate sa-mi recomandati către un specialist în psihoterapia cognitiv-comportamentală din Timisoara (aici locuiesc).
Multumesc pentru intelegere si timpul acordat.

Răzvan Bălan spunea...

Buna seara,

Va recomand sa intrati pe site-ul Colegiului Psihologilor din Romania
(http://www.copsi.ro/index.
php?option=com_content&task=view&id=78&Itemid=
54) si sa dati click pe registru cabinete. Veti gasi acolo lista completa a tuturor cabinetelor avizate din care puteti sa alegeti ceea ce va convine mai mult.

De asemenea, va recomand sa intrati si pe registrul unic al psihologilor.

Anonim spunea...

Buna ziua,
Spuneti-mi va rog, ce ar trebui sa fac, sau la ce ar trebui sa ma gandesc in acele momente groznice, atfel incat sa diminuez senzatiile aparute in urma atacului de panica?
Va multumesc.

Răzvan Bălan spunea...

Buna seara,

Din pacate, nu exista o formula universal valabila. Fiecare caz este aparte, fiecare atac de panica este diferit, fiecare situatie se trateaza individual.

Exista metode si tehnici dedicate, insa orice demers trebuie sa inceapa cu o evaluare / diagnosticare.

Anonim spunea...

Am 17 ani si in ultimii ani de liceu m-am chinuit foarte mult pentru medii si a fost foarte greu pentru mine....in toamna am facut o schimbare in bine la un alt profil,am aliminat stresul ce se acumulase in acei doi ani, si treptat in 3 seri am avut palpitatii seara si ameteli puternice urmate de vreo 3 sau 4 atacuri de panica deoarece credeam ca este o problema la inima.Cardiologul mi-a spus ca sunt sanatos si ca sunt tulburari neuro-vegetative,cauzate de un stres acumulat si de perioada de crestere.De atunci nu am mai facut niciun atac de panica(cu tahicardie si altele) si nici psihiatrul nu a considerat ca am nevoie de un tratament special decat de suplimente alimentare,magneziu,B6 etc.(mentionez ca analizele la sange sunt bune).Mi-au trecut asa zisele "crize",ma simt mai bine dar a ramas un fel de neliniste sufleteasca.Acum am o stare destul de pregnanta de oboseala(si cand rad mai am ameteli) si de abia am inceput "tratamentul" cu suplimente.V-as fi recunoscator daca mi-ati putea spune daca ma voi face bine si este intr-adevar problema adolescentei si a stresului cumulat,si daca atacurile de panica(de care nu mai imi e deloc frica)si starile de anxietate vor trece.Va multumesc mult.
P.S.As dori sa vorbesc si cu un psiholog pentru ca as vrea sa capat mai multa incredere in forte proprii pe care am pierdut-o de ceva timp.Este bine?

Răzvan Bălan spunea...

Starile acuzate de tine se pot rezolva. Pentru aceasta, insa, este necesar sa urmezi recomandarile psihiatrului si/sau cardiologului si sa iei legatura cu un psiholog.

Daca ceea ce ai vazut pe blog sau pe site te multumeste, iti poti face o programare. Putem incerca impreuna sa gasim o solutie la problemele tale.

Anonim spunea...

Buna ziua,
In urma cu cateva luni am avut un atac de panica pe fondul unui diagnostic irelevant, cu analize de sifilis si alte minuni, toate negative, dupa un tratament inadecvat-spus de chiar un prof. univ. din Timisoara- care m-a si vindecat intre timp, problema este ca acest atac s-a repetat la o saptamana dupa care au devenit periodice, practic nu se opreau deloc(stari de greata-cle mai frecvent, incetosare, ameteli, frica de boala, frica de moarte)...dupa doua luni n-am mai rezistat si am mers la un psihiatru in Timisoara...de o luna iau tratament cu Frontin, Lexotanil, si Seroxat....diagnosticul fiind anxietate depresiva cu tulburari de atac de panica...problema este ca nu mai rezist, nu prea se gaseste in zona noastra un psihoterapeut...daca stiti pe cineva, eu sunt din Caras-Severin, sau se poate online face aceasta terapie v-as fi recunoscator...Daniel

Răzvan Bălan spunea...

Daniel, ma poti contacta telefonic. Ai numarul pe site.

gaby spunea...

buna ziua,

am 25 de ani si cam de 5 ani ma lupt cu starile de panica,imi este frica sa plec si in concedii sa nu mi se fac rau,pur si simplu ma ea cu tremuratu,ameteli,simt ca nu mai am aer,sunt noapti in care nu prea pot sa dorm.Am fost si la psiholog acum un an jumatate care mi-a prescris tratamen cu xanax si seroxat,dar nu lam urmat de frica sa nu devin dependent de ele...si in continuare nu stiu ce sa fac.Un sfat daca se poate sa-mi dati si mie

Va multumesc mult de tot!!

Răzvan Bălan spunea...

Gabi, nu imi este clar daca persoana care ti-a prescris tratamentul medicamentos era psiholog sau psihiatru. Conform legislatiei in vigoare, psihologii nu au dreptul sa prescrie medicamente. Prin urmare, probabil ca ai fost la un medic psihiatru.

Exista o diferenta majora intre abordarea psihiatrica si cea psihologica. Este adevarat ca uneori medicamentele pot crea dependenta, insa cel mai bine este sa respecti sfatul medicului psihiatru.

In ceea ce priveste atacurile de panica de care suferi si starea neplacuta in care te afli de atata vreme, tu esti cel / cea care decide ce abordare ti se potriveste.

Din punctul de vedere al psihoterapiei cognitiv-comportamentale, poti depasi aceasta stare intr-un timp relativ scurt. Trebuie doar sa-ti gasesti psihoterapeutul potrivit.

Daca doresti, ma poti contacta pe adresa privata pentru o programare, iar daca esti din afara Bucurestiului este bine sa stii ca ofer si servicii online.

Nu esti singura persoana aflata in situatia aceasta. Trebuie doar sa decizi ce este mai bine pentru tine.

Anonim spunea...

Buna ziua, ma numesc Daniel si acest mesaj este ptr. toti cei care sufera de acest disconfort...vreau sa va spun ca am urmat un tratament terapeutic cu Razvan-caruia-i multumesc ca a acceptat o forma de aplicare online-iar dupa acest tratament/sedinte de la o frecventa de 10-12 atacuri de panica /zi, am ajuns la unul pe luna si asta doar sedintelor efectuate cu Razvan...am luat si medicamentatie,dar sincer,nu m-au ajutat cu nimic-totul este in gandirea noastra...eu va recomand ca inainte de o evaluare psihiatrica sa consultati un psiholog in specializare cognitiv-comportamentala...am trait pe pielea mea si stiu ce spun...iar daca vei "munci" vei reusi sa scapati definitiv de ele in cel mai scurt timp...eu trebuie sa recunosc am mai lasta-o mai moale din cand in cand, iar asta e cea mai mare greseala...nu ezitati si contactati-l pe Razvan-ptr. ca se pricepe in ceea ce face...va spune cineva care a condus 6000km cu acest disconfort si impreuna cu strategiile oferite de el va scrie acuma...Bye

Szekely Daniela spunea...

Stimate dl.doctor
Ma numesc Daniela si am 36 de ani. De 2 ani ma confrunt cu atacuri de panica si simt ca am obosit. S-au declansat in urma unui incediu pe care l-am avut in 2007, dar nu numai (servici la distanta si cu probleme, terminam facultatea si ma pregateam pentru licenta, am 2 copii si obligatii de familie....deci cauze ar fi destule). Problema mea este ca nu pot pleca de acasa pentru ca ma simt foarte rau: ametesc, tremur, am tahicardie, simt ca imi pierd controlul. Am fost la spital si in urma analizelor totul era OK. Am ajuns la psihiatrie si am urmat un tratatment care m-a ajutat doar pentru o perioada scurta de timp. Cand au reinceput atacurile am renuntat la tratament pentru ca aveam cosmaruri urate (doar atunci cand luam medicament). M-am descurajat total, mi-am pierdut pofta de viata si dintr-o persoana activa si plina de viata, am ajuns sa ma resemnez si sa devin pasiva si fara vlaga. Orice emotie o resimt foarte puternic si nu pot nici sa ma gandesc sa merg la medic pentru ca acest lucru ma ingrozeste. Imi vine sa strig ajutor cat ma tine gura, dar nu pot sa merg niciunde. Oare voi mai putea sa ma bucur de viata si de familia mea????

Răzvan Bălan spunea...

Buna seara, regret situatia prin care treceti.

Raspunsul scurt la intrebarea dvs este "da", iar versiunea lunga ar fi "va rog sa ma sunati pentru a putea discuta detaliile".

Anonim spunea...

Buna Daniela,
Ma numesc George si am 41 ani ,la fel ca si tine si eu am trecut prin acelasi timp de crize, la fel am urmat un tratament medicamentos de 2 luni si o saptamana dupa care am decis sa renunt la el caci nu imi facea bine.Oriunde plecam mergeam insotit de cineva si desi numai luam medicamentele totusi le aveam in permanenrta la mine.Mi-am pierdut prietenii, viata activa pe care o aveam se transformase intro izolare la domiciliu, pina cand am spus gata eu trebuie sa infrunt si sa merg mai departe si am pornit de unul singur in lupta cu asa zisa boala.Am facut exact ceea ce faceam inainte, imi spuneam asta este daca o fi sa cad pe strada nu as fi primul om, am reinceput sa conduc , sa merg cu trenul cei drept insotit de cineva dar mergeam.Ex a trebuit sa merg de la Timisoara la Cluj cu trenul (sageata albastra)nu am avut pe cine sa iau cu mine si am decis asta este daca este sa se termine in acest tren viata mea nu am ce face si am plecat. tin sa iti spun ca in cele 5 ore de mers am avut doar doua stari de panica slabe cand am trecut prin tunele dar am invins.Acum o saptamana am facut dupa 3 ani primul meu drum cu masina pe o distanta mai mare Timisoara-Bucuresti de unul singur.Eram fericit si sunt fericit ca am reusit un lucru la care numai speram.Daniela ai incredere in tine ai fost o fire activa si puternica dupa cum spui dar sa nu te raportezi doar la trecut ESTI SI ACUM O FIRE PUTERNICA SI ACTIVA CARE VA INVINGE.Ai incredere in tine ca vei reusi iar cateva sedinte cu domnul doctor ar fi binevenite pentru tine.
Ps. NU GANDI NEGATIV DESPRE PERSOANA TA SI NU TE GANDI CA NU POTI SA FACI CEVA ,OMUL POATE DUCE MULTE.BAFTA SI MULTA SUSTINERE DIN PARTEA FAMILIEI.

Anonim spunea...

mul?umiri foarte interesant,

Anonim spunea...

buna ziua,

acum doua luni cred ca am suferit un atac de panica,am avut o perioada mai stresanta si intr-o seara dupa o zi agitata ,nemancata si fumata, la o intalnire cu prietenii mi s-a facut rau ,am simtit o presiune in cap si mi-a fost f frica de moarte.de atunci am fost pe la tot felul de medici,mi-am facut analizele si sunt ok.medicul neurolog mi-a prescris lexotanil si egilok deoarece am avut oscilatii de tensiune,am luat acest tratament 2 saptamani.starea mea pot spune ca s-a imbunatatit fata de acum o luna dar, in fiecare zi parca astept sa mi se faca rau si chiar mi se mai face cateodata si am dureri de cap f mari.as vrea sa fac un tratament medicamentuos sa-mi treaca aceste stari dar nu stiu cu ce sau, ce as putea sa fac.multumesc

Răzvan Bălan spunea...

daca doriti sa urmati un tratament medicamentos, va recomand sa mergeti la un medic psihiatru care are dreptul de a va prescrie reteta. puteti lua in calcul si urmarea unui plan terapeutic in paralel cu tratamentul medicamentos. psihoterapia are rolul de a sustine medicamentatia si de a produce schimbarile comportamentale necesare momentului de dupa intreruperea tratamentului recomandat de psihiatru. daca aveti nelamuriri nu ezitati sa ma contactati telefonic.

Cristina Schiopu spunea...

Atac de panica?!?!...stari de anxietate?

Da, am cunoscut aceasta parte urata in ultimii 5 ani, am trait, am simtit cum trece viata pe langa mine, nu am putut sa ma bucur de absolut nimic pentru ca imi era frica. Da, o frica nejustificata, neinteleasa de mine. Eu fiind o persoana optimista, plina de viata si mereu aceeasi intrebare: De ce eu? De ce sa mi se intample mie?

Dupa tratamente starile reveneau, parca mai urate, loveau puternic in sufletul meu, nu mai intelegeam nimic, pana cand in urma cu o luna si jumatate am avut placerea si norocul sa cunosc un om deosebit, pe psihologul Razvan Balan. In urma sedintelor de psihoterapie online (eu fiind din provincie) am reusit sa inteleg ce se petrece cu mine si cel mai important lucru, ce este un atac de panica, cum sa-l accept si cum sa-l alung. Si am reusit intr-un timp scurt toate aceste lucruri.

Multumesc din suflet domnului Razvan Balan pentru ca m-a invatat practic sa traiesc din nou si sa-mi accept starile pentru ca apoi sa le depasesc.

Schiopu Cristina

Anonim spunea...

buna sunt alina din timis ,si as putea sa incep prin a spune ca ma regasesc in foarte multe din comentariile voastre ,deci pot spun ca sufar de aceleas simptome ,ma puteti ajuta

Anonim spunea...

Buna ziua,
Am ajuns intr-un stadiu de disperare, de oboseala psihica sa ma mai lupt cu atacurile de panica. Am incercat diferite metode de a scapa : medicamente, calmante, diferite terapii(dar nu psihologice) si nu au avut rezultatele scontate. Am 25 ani si ma lupt cu starea asta de 1 an. Sunt foarte dependenta de prietenul meu (nu pot merge singura pe strada de frica sa nu mi se faca rau). In fiecare zi simt senzatii de rau, stand in casa. Din puct de vedere medical singura mea problema e o anemie...
Am nevoie de ajutor!
Va multumesc

Răzvan Bălan spunea...

Buna ziua,

Problema dvs are rezolvare, iar rezultatele devin vizibile in aproximativ doua luni de zile daca urmati metoda mea.

Pentru detalii suplimentare, contactati-ma telefonic.

Iulian spunea...

Cu respect, va rog ajutati-ma cu un sfat, povestea mea incepe in 2008 asa : pe fond de oboseala stres fumator , etc , am ajus in urgenta si apoi la cardilogie , Diagnostic , angina pectorala instabila , tratament pentru inima si colesterol , cu toate ca urmam tratamentul ajungeam des in urgenta , dupa f multe investigatii la cardiologii din oras am aflat ca nu aceasta boala, insa tot ajung la urgenta cu dureri in piept extrasistole ,tahicardie, senzatie de sufocare , etc, in prezent urmez sedinte cu un psiholog si ca tratament clonazepam , ce-mi recomandati pentru a scapa de aceste atacuri , imi e frica sa mai ies din casa sa fac ceva ca incep durerile , imi simt corpul epuizat , ma simt o leguma. Va Multumesc

Elena G spunea...

Buna ziua,
Va rog sa-mi spuneti ce as putea face sa scap de senzatia ca voi muri, numai cand imi amintesc ca mi se poate face rau...si imediat amestesc, incep sa tremur si sa transpir, am stari de voma si intru in panica de teama ca voi lesina. Imi este groaza de lesin, am lesinat de vreo 3 ori in viata mea si am avut senzatia ca am murit.Am uitat sa mentionez ca am 31 de ani, si inca nu am un copil, imi doresc foarte tare lucrul acesta, insa numai gandul la graviditate sau la nasterea in sine...din nou imi provoaca atacuri de panica. Va rog mult sa ma ajutati cu un sfat. Multumesc mult. Elena G, Bucuresti

cary spunea...

buna ziua. am 26 de ani si am atacri de panica de la varsta de 19 ani....tot de atunci iau si medicatie> spitomin, seroxat, xanax. Mai am vreo sansa sa traiesc normal, sau este cronica aceasta afectiune? am incercat aprox 5 psihologi si nicio terapie nu a avut succes, si am ramas cu medicatia, dar cand apar probleme nu mai imi pot controla nervii , si in final am impresia ca ma hranesc doar din ganduri pesimiste si teama ca ceva rau se va intampla tot timpul. ma intreb daca nu cumva am ceva mai grav decat anxietatea sau sunt tot semnele ei ambigue...

Răzvan Bălan spunea...

cary, la intrebarile tale voi putea sa-ti raspund numai dupa ce voi face o evaluare psihologica. nu stiu in ce masura te ajuta insa m-am confruntat cu situatii asemanatoare si care au avut o evolutie pozitiva. sunt putin nedumerit in ceea ce priveste experienta terapeutica cu cei 5 psihologi. teoretic lucrurile ar fi trebuit sa aiba o rezolvare, cu atit mai mult cu cit a existat si un tratament medicamentos. suna-ma si stabilim ceea ce trebuie facut pentru a-ti recapata starea de bine sau macar pentru a cunoaste cu ce te confrunti.

Anonim spunea...

Buna ziua ,am vreo sase luni de urm3z un tratament cu serodeps si xanax cate o pastila pe zi .Vreau sa va mai zic ca de un an mi sa declansat o frica enorma de vant si zgomot ,am fost la un pshiolog dupa care consultat un pshiatru .Vreau sa ma sfatuiti ce sa fac deoarece nu ma simt in siguranta si n7 stiu incotro sa apuc.Dupa parerea dumneavoastra este ok tratamentul sau sa incerc la alt medic? Va multumesc.