Ieri după-amiază m-am uitat la meciul dintre echipele feminine de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea şi Viborog. Am fost curios să văd care este legătura dintre seria de superstiţii (prezenţa în sală a Gabrielei Szabo, drumul parcurs cu acelaşi avion cu care a zburat şi Unirea Urziceni spre meciul din ligă etc) şi scorul final.
Este uimitor cum la acest nivel - vorbim totuşi de finala Ligii Campionilor - lumea încă mai crede în superstiţii. Şi nu vorbesc de o persoană sau două, ci de o colectivitate formată din jucătoare şi din aparatul tehnic (antrenori, medici etc).
Suntem în anul 2010, avem mijloace ştiinţifice şi metode de intervenţie care să pregătească psihic un meci de o asemenea importanţă. Iar noi încă mai credem în superstiţii, vrăjitoare, descântece...
Handbalistele de la Oltchim au pierdut cu 21 la 28. Aştept acum să văd la ce alte surse de noroc mai apelează echipa pentru meciul de săptămâna viitoare din Bucureşti.
duminică, 9 mai 2010
Sârguinţa e muma norocului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
nu stiu de ce, dar parca poporul roman cedeaza prea usor-aici ma includ si pe mine-e adevarat ca intram cu mari sperante intr-o confruntare, iar atunci cand suntem putin "scuturati" ne pierdem cumpatul si abandonam lupta...sigur ca era mai bine sa avem o diferenta de mai putine goluri si cred ca aici e greseala, nu stim sa ne adaptam din mers unei situatii, ptr. ca in momentul in care s-a observat ca suntem "depasiti" trebuia sa reducem "catastrofa"...din pacate noi abandonam complet-cred ca cineva trebuia sa le creeze un "atac de panica"-garantez ca in acel moment nu le-ar fi stat nimic in fata...
Trimiteți un comentariu