Nou: punct de lucru

Vă anunţ cu bucurie că am deschis un punct de lucru în zona Bd Mihalache (fost 1 mai) / Mareşal Averescu (fost Miciurn). Vă aştept cu acelaşi profesionalism şi aceleaşi servicii de calitate într-un cabinet modern, proaspăt amenajat.

Jocurile pe calculator - plusuri şi minusuri

Într-un număr special al Review of General Psychology editat de Asociaţia Psihologilor Americani a fost publicat un studiu referitor la jocurile pe calculator şi efectele pe care le au acestea asupra copiilor.

Contrar tuturor avertizărilor de până acum, rezultatele arată că acestea pot avea şi un impact pozitiv asupra utilizatorilor. Există jocuri special concepute care, atunci când sunt combinate cu psihoterapia, pot preveni atacurile de astm, pot reduce durerea sau pot susţine chiar tratamentul pentru diabetici. Totodată, psihologii pot utiliza jocurile PC pentru evaluarea psihologică a copiilor şi adolescenţilor.

Pe de altă parte, însă, jocurile video pot avea şi efecte nedorite, mai ales în cazul copiilor cu probleme de personalitate. "E ca la untul de arahide: este un deliciu pentru majoritatea copiilor, dar există şi un procent mic de alergici, de exemplu dacă cei mici suferă de tulburări psihice sau dacă părinţii reclamă probleme pre-existente de personalitate", afirmă profesorul  Christopher J. Ferguson de la Texas A&M International University. El a mai adăugat că noile cercetări au demonstrat că jocurile violente nu au creat o generaţie de adolescenţi-problemă. "Pe măsură că jocurile au devenit tot mai populare, s-a redus şi numărul copiilor din Statele Unite ale Americii şi din Europa cu probleme de ordin comportamental, sunt mai puţin violenţi şi obţin rezultate din ce în ce mai bune la testele standard. Ceea ce demonstraează faptul că cea mai periculoasă este combinaţia dintre trăsăturile de personalitate şi jocurile violente."

Patrick Markey, de la Villanova University din Pennsylvania, a analizat un lot de 118 adolescenţi, descoperind astfel că cei care trec prin stări de anxietate, depresie sau disconfort emoţional, dar şi cei care rămân indiferenţi faţă de starea emoţională a celor din jur, care nu-şi ţin promisiunile sau nu respectă regulile de bază sunt predispuşi să devină ostili la finalul unui joc violent pe calculator.

Anxietatea poate spori riscul apariției atacului de cord

Reuters Health scria săptămâna trecută că, după ce au analizat 97 000 de dosare medicale ale unor veterani, cercetătorii americani au ajuns la concluzia că cei care au suferit de o formă severă de anxietate prezintă un risc mai mare de apariție a unui atac de cord în următorii șapte ani față de veteranii care nu au acuzat nicio afecțiune mintală. Rezultatele cercetărilor, spun specialiștii americani, întăresc ipoteza conform căreia există o legătură strânsă între sănătatea mintală și cea cardiacă.

Conform altui studiu, cei care au fost diagnosticați clinic cu depresie prezentau un risc de apariție a unei tulburări cardiace mult peste medie. În plus, o serie de tulburări de anxietate - cum ar fi stresul post-traumatic, atacul de panică sau anxietatea generalizată - aveau și ele o corespodență directă cu riscul apariției unui infarct.

Depresia poate afecta funcția cardiacă și indirect. Astfel, cei care suferă de depresie își pierd pofta de mâncare și dorința de a mai face mișcare în aer liber. Totodată, ei nu-și mai urmează tratamentul pentru afecțiunile cardiace (cum ar fi hipertensiunea arterială) conform indicațiilor medicului curant.


Chiar dacă în prezent Asociația Americană a Inimii (AHA) nu recunoaște depresia sau anxietatea ca factori de risc în apariția unei boli cardiace, încă din anul 2008 reprezentanții săi au recomandat celor care suferă de astfel de boli să treacă și printr-un screening pentru depresie.

Cum stă Europa la capitolul sănătate?

Dacă ar fi să luăm doar cazul sănătăţii mintale, răspunsul ar fi "binişor". Biroul pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii apreciază că ponderea acestui segment al sănătăţii publice în totalului afecţiunilor este de 20%.

Depresia înregistrează cel mai înalt nivel al DALY (suma dintre media anilor de viaţă pierduţi din cauza unei boli şi media anilor de viaţă trăiţi de o persoană cu dizabilităţi) în Finlanda (10,8%), Franţa (10,3%), Austria (9,8%), Belgia şi Suedia (9,7%), Slovenia (9,5%), Norvegia (8,9%), Irlanda (8,3%), Danemarca (8,1%),  Cipru (6,9%), Italia (6,8%), Olanda (7,8%) şi Spania (5,6%). O altă concluzie a studiului "Health in the European Union: Trends and analysis" este că Europa Centrală şi de Est a înregistrat un declin în sănătatea mintală a populaţiei, ratele consumului de alcool, violenţei şi suicidului fiind în creştere.

Îngrijorător este faptul că suicidul a devenit una dintre principalele 10 cauze de deces prematur la nivel european. "Chiar dacă nu reprezintă în sine o tulburare mintală, 90% din totalul suicidurilor sunt o consecinţă a problemelor de sănătate mintală, factorii de risc incluzând izolarea socială şi sentimentul lipsei propriei valori. Rata de suicid este mult mai mare în rândul bărbaţilor decât al femeilor, devenind principala cauză de deces în rândul bărbaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 35 de ani, după accidentele de maşină", se precizează în publicaţie.

Cele mai mari rate ale suicidului au fost raportate de Lituania (28,94 la 100 000 locuitori), Ungaria (23,2) şi  Slovenia (22,79), urmate de Letonia, Estonia, Polonia şi Finlanda. România se află pe locul 12 în acest clasament, cu o valoare ce depăşeşte şi ea 20%.

Autorii studiului atrag atenţia asupra faptului că ţările din Europa Centrală şi de Est urmează să se confrunte cu noi probleme pe măsură ce situaţia economică şi socială tinde să se schimbe rapid. În plus, zona va fi nevoită să facă faţă atât nevoilor celor alungaţi din ţara lor de conflicte şi persecuţii, cât şi migraţiei economice. Nu în ultimul rând, pe măsură ce populaţia Europei îmbătrâneşte, creşte şi incidenţa afecţiunilor de tip demenţă, Alzheimer, dar şi a depresiei.

Sârguinţa e muma norocului

Ieri după-amiază m-am uitat la meciul dintre echipele feminine de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea şi Viborog. Am fost curios să văd care este legătura dintre seria de superstiţii (prezenţa în sală a Gabrielei Szabo, drumul parcurs cu acelaşi avion cu care a zburat şi Unirea Urziceni spre meciul din ligă etc) şi scorul final.

Este uimitor cum la acest nivel - vorbim totuşi de finala Ligii Campionilor - lumea încă mai crede în superstiţii. Şi nu vorbesc de o persoană sau două, ci de o colectivitate formată din jucătoare şi din aparatul tehnic (antrenori, medici etc).

Suntem în anul 2010, avem mijloace ştiinţifice şi metode de intervenţie care să pregătească psihic un meci de o asemenea importanţă. Iar noi încă mai credem în superstiţii, vrăjitoare, descântece...

Handbalistele de la Oltchim au pierdut cu 21 la 28. Aştept acum să văd la ce alte surse de noroc mai apelează echipa pentru meciul de săptămâna viitoare din Bucureşti.

Servicii de sănătate mintală pentru toţi

Colegiul Psihologilor din România a sesizat Consiliul Concurenţei cu privire la faptul că "documentul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 conține unele prevederi care au ca obiect și pot avea drept efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei prin limitarea autonomiei și stabilirea unor condiții discriminatorii pentru activitatea formelor independente de exercitare  a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică."

Conform noilor prevederi, psihologii, dar şi alte categorii profesionale reglementate din sistemul de sănătate, sunt lipsiţi "de posibilitatea contractării serviciilor psihologice cu casele de asigurări de sănătate. Această limitare creează un monopol al furnizorilor de servicii medicale ambulatorii în domenii în care nu au competențe profesionale. Totodată, apreciem că această modalitate indirectă de decontare a serviciilor psihologice reprezintă un caz de discriminare și de limitare a autonomiei furnizorilor de servicii psihologice. Modalitatea indirecta de contractare dintre furnizorul de servicii conexe (psihologice) și furnizorul de servicii medicale – și nu dintre furnizorul de servicii conexe (psihologice) și casele de asigurari de sănătate- reprezintă o încălcare a independenței profesionale a furnizorilor de servicii conexe, în speță de servicii psihologice şi determină existenţa abuzurilor în sistemul de contractare a serviciilor psihologice."

"În altă ordine de idei, referitor la conținutul pachetului de servicii care sunt decontate prin sistemul de asigurări de sănătate, trebuie precizat faptul că psihodiagnosticul se realizeaza în mod similar diagnosticului medical, pe baza unei consultații psihologice, efectuate de către psihologul clinician. Consultația psihologică nu este prevăzută ca și serviciu distinct care poate fi decontat prin sistemul de asigurări de sănătate, acest fapt constituind încă un motiv pentru care apreciem drept discriminatorie neincluderea serviciului de consultație psihologică în pachetul de servicii psihologice decontate, în raport cu serviciile medicale decontate, care au la baza o consultație medicală.

Apreciem că reglementarea prezentată mai-sus crează în general condiții discriminatorii pentru psihologii români în raport cu celelalte categorii de profesionişti din sistemul de sănătate, precum și pentru furnizorii de servicii psihologice, organizați potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/2004, în raport cu furnizorii de servicii medicale."

Azi am fost pacient

Astăzi am încercat să intru în pielea unei persoane interesate să urmeze un program psihoterapeutic. Scenariul de la care am pornit a fost următorul: criza asta economică ne stresează pe toţi, relaţiile de familie încep să se erodeze, stresul cotidian atinge cote aproape insuportabile, iar eu, om aşezat şi conştient de problemele pe care le am, doresc să mi le rezolv pe termen lung. În plus, am alături de mine o persoană dispusă să facă acelaşi efort astfel încât relaţia noastră să rămână funcţională.

Primul pas a vizat informarea. Am intrat mai întâi pe site-ul Colegiului Psihologilor din România ca să descopăr câte ceva despre psihologi şi psihoterapie sau consiliere psihologică.

Am început apoi să caut locuri, date de contact, să citesc informaţiile existente pe site-urile clinicilor, după care am pus mâna pe telefon.

Am început cu clinica Sanador. Conform datelor de pe site, preţurile sunt de 75 lei (consiliere psihologică adult) sau 90 lei (copil), iar şedinţa de psihoterapie costă 80 de lei (individual) sau 100 lei (de cuplu). Înainte de a începe consilierea sau psihoterapia, este nevoie de un psihodiagnostic (100 lei - 40 de minute). Iniţial, doamna de la recepţie nu a reuşit să-mi spună exact cât durează şedinţa de psihoterapie ("depinde de medic"), dar după insistenţe am aflat că aceasta ţine 20 de minute. În opinia aceleiaşi doamne, nu există nicio diferenţă între consilierea psihologică şi psihoterapie, deşi inclusiv preţurile diferite afişate pe site o contrazic.

Am sunat apoi la MindCare, clinică specializată în servicii de psihiatrie şi psihoterapie. Primul aspect care mi-a atras atenţia a fost faptul, confirmat de altfel şi de recepţie, că nu există nimeni specializat în psihoterapia cognitiv-comportamentală. Majoritatea specialiştilor sunt psihanalişti. Preţurile sunt: 130 lei (45-50 de minute) pentru terapia individuală şi 220 lei (90 minute) pentru cea de cuplu. Informaţiile au fost complete, pertinente, oferite cu profesionalism.

Al treilea apel a fost la MedLife. După acesta am oprit jocul pentru că răspunsurile m-au surprins de-a dreptul. De la recepţionera de serviciu am aflat că psihoterapeutul poate practica toate formele de psihoterapie ("logic, nu?"), că prima consultaţie costă 100 de lei (30 de minute) şi nu contează dacă am nimerit sau nu la psihoterapeutul potrivit (tot logica e vinovată). Medicul (?) îmi stabileşte apoi orarul noilor consultaţii, iar acestea m-ar costa 125 lei (individual) sau 160 lei (cuplu). Există şi consultaţii la domiciliu (360 lei), dar durata acestora este necunoscută.

Recomand din nou persoanelor interesate să apeleze la serviciile de sănătate mintală să se informeze. În primul rând, consilierea psihologică şi psihoterapia nu sunt acelaşi lucru, iar diferenţa este clar precizată în Procedurile de atestare, acreditare şi certificare elaborate de Colegiul Psihologilor din România.

Apoi, încercaţi să aflaţi mai multe despre formele de psihoterapie şi alegeţi tipul care vi se potriveşte în funcţie de problema pe care o aveţi. De asemenea, asiguraţi-vă că specialistul la care apelaţi are avizul (valid!) de liberă practică eliberat de Colegiul Psihologilor în specialitatea respectivă (psihologie clinică şi/sau psihoterapie).

Nu în ultimul rând, odată ce sunaţi pentru programare, solicitaţi informaţii despre durata şedinţei, despre instrumentele folosite în evaluare (acestea trebuie să fie licenţiate şi avizate de Colegiul Psihologilor, iar psihologul trebuie să fie autorizat să le utilizeze) sau orice alte aspecte pe care le doriţi clarificate. Nicio întrebare nu este greşită, niciun răspuns nu trebuie să fie evaziv. Drepturile pacientului sunt reglementate.