vineri, 9 noiembrie 2007

Atacul de panică

Atacurile de panică sunt episoade neplăcute, uneori chiar înspăimântăoare pentru cei care le experimentează Ele sunt tulburări de anxietate şi pot apărea oricând în timpul zilei sau chiar în timpul somnului. Literatura americană de specialitate, citată de site-ul www.medicinenet.com, arată că aproximativ 1,7% dintre adulţi (5% din populaţie) au avut cel puţin o dată în viaţă un asemenea atac. Chiar dacă pentru România nu există o cifră oficială referitoare la această tulburare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că, în cazul adulţilor din ţara noastră, 16% dintre bărbaţi şi 20,5% dintre femei suferă de tulburări neuropsihice.

Simptomele variază extrem de mult de la o persoană la alta şi tocmai de aceea metodele şi tehnicile de tratare a atacurilor de panică trebuie adaptate fiecărui caz în parte. “Tremur îngrozitor”, “mă doare inima”, “mă ia cu ameţeală”, “mi s-au încleştat fălcile”, “simt că mâinile şi picioarele nu mă mai ajută”, “mi-a intrat groaza în suflet”, “nu mai pot să respir” – sunt doar câteva dintre stările acuzate de cei care au dezvoltat atacuri de panică şi care au apelat la serviciile cabinetului.

Un client a avut un atac de panică în timp ce conducea în drumul spre muncă, un altul a dezvoltat un episod similar într-un hypermarket, pentru ca o altă persoană să acuze apariţia unui atac de panică în lift. Temerile iraţionale, cunoscute şi sub denumirea de "fobie", determină subiectul să dezvolte tehnici de apărare şi de evitare a situaţiilor inconfortabile. Tiparul mecanismului de evitare şi nivelul de anxietate atins de fiecare subiect îl pot aduce pe acesta în stare de blocaj total, fiindu-i inclusiv frică să mai iasă din casă. Acesta este stadiul în care se spune despre persoana în cauză că are un atac cu agorafobie, dar şi momentul de impact asupra vieţii cotidiene.

„Am simţit cum din senin mă cuprinde un val de teamă, am avut palpitaţii, dureri în piept, nu mai puteam respira, am crezut că mor”, „Nu pot să ies din casă, mi-e frică şi să deschid uşa, iar o să mi se facă rău”. Un atac de panică nu durează mai mult de câteva minute şi este una dintre cele mai neplăcute experienţe pe care le poate trăi cineva. În multe cazuri, primul atac de panică nu este şi ultimul şi dacă nu se apelează la un specialist, frecvenţa şi intensitatea atacurilor pot creşte în timp.

Sunt persoane care sună la ambulanţă, simpla prezenţă a medicului oferindu-le confort şi ajutându-i să-şi recapete încrederea în propria persoană sau să înţeleagă că a fost vorba despre o alarmă falsă. Totuşi, astfel de reacţii nu au efecte pe termen lung şi nici nu sunt recomandate. Ele nu fac altceva decât să întărească un comportament inadecvat, întărind potenţialul de dezvoltare în viitor a unor stări similare. Atâta timp cât nu se intervine asupra cauzei, efectele vor continua să-şi facă simţită prezenţa din ce în ce mai des şi mai intens.