sâmbătă, 27 mai 2017

Internetul şi comunicarea psihoterapeutică

De multe ori spunem lucruri care sunt înţelese greşit de partenerul de dialog sau facem afirmaţii pe care, după numai câteva momente, le regretăm. Dăm vina pe planete, pe vremea urâtă de afară, pe indispoziţie, uneori chiar şi pe oboseală, dar de unde pleacă de fapt acest scurtcircuit?

În primul rând, trebuie să ţinem cont de nişte reguli ale comunicării, proces în care părţile implicate urmăresc nişte obiective. Mesajul transmis de emiţător nu poate fi decodat sau tradus de receptor decât dacă acesta din urmă cunoaşte codul respectiv. Pe de altă parte, dacă nu putem vedea emiţătorul, nu avem acces la non-verbalul acestuia (mimica feţei, privirea, gestica etc), ceea ce ne îngreunează şi mai mult decodarea. Interpretăm mesajele în funcţie de nivelul nostru de educaţie, de existenţa unor prejudecăţi, de aşteptările pe care le avem de la interlocutor.

Sunt persoane care m-au întrebat ce cred despre consilierea pe Internet. Cred că acest tip de comunicare psihoterapeutică are avantajele şi dezavantajele sale. Digby (John Howard) Tantam, profesor de psihologie clinică la Universitatea Sheffield (Centrul pentru studierea conflictelor şi reconciliere) din Marea Britanie, consideră că Internetul a fost creat pentru a deveni tehnologia dominantă care să asiste comunicarea din domeniul sănătăţii. Psihoterapeuţii şi consilierii psihologici din ţările dezvoltate îl consideră deja un instrument indispensabil. Totuşi, accesul la Internet este destul de scăzut şi chiar dacă numărul conexiunilor va creşte sigur, ritmul nu pare să fie extraordinar de accelerat. Acesta ar fi un prim dezavantaj.

Este adevărat, Internetul încurajează anonimatul, ceea ce ne face să credem că apelând la acest tip de comunicare ne putem proteja mai bine identitatea sau că şansele ca relatările noastre să rămână confidenţiale sunt mult mai mari. Eroare – sinceritatea, flexibilitatea şi încrederea sunt atributele principale ale comunicării şi sunt fundamentul relaţiei psihoterapeut-subiect.

Avantajul major al Internetului apare însă atunci când persoanele cu dizabilităţi motorii, persoanele extrem de ocupate sau cele care suferă de fobii ce fac din ieşirea din casă un calvar vor să apeleze la un psihoterapeut.

Totuşi, atunci când terapia presupune şi expunerea in vivo la factorii stresori, contactul fizic şi comunicarea directă cu psihoterapeutul nu pot fi înlocuite nici de un echipament performant (PC), nici de conexiunea extrem de bună la Internet. Este una dintre situaţiile în care tehnologia n-a reuşit să învingă factorul uman.