sâmbătă, 27 decembrie 2008

Gânduri care să inspire II

"Creierul poate să te lase într-o mulţime de feluri. E complicat ca o maşină scumpă, dar, în acelaşi timp, e fabricat în serie, cu peste şase miliarde de unităţi în circulaţie." Ian McEwan, Sâmbătă, Editura Polirom 2006

"Când eşti bolnav, nu e înţelept să-ţi brutalizezi şamanul." Ian McEwan, Sâmbătă, Editura Polirom 2006

"Cei mai mulţi dintre noi rămânem înţepeniţi în medieval, detaşaţi şi distanţi de ceea ce nu putem nici poseda, nici controla pe deplin, de ceea ce nu putem vedea sau înţelege." John Fowles, Copacul, Editura Polirom 2007

"... ceea ce durează te face să gândeşti şi, prin urmare, e periculos." Luis Sepulveda, Hot Line, Editura Polirom 2004

"Crede-mă, o să dureze ceva vreme, dar aici există o ordine, abia perceptibilă, dar foarte umană." Michael Ondaatje, În pielea unui leu, Editura Polirom 2004

"În răutatea lui, omul este mai crud şi mai puţin sensibil decât crocodilul din apă. Inima lui este mai dură decât piatra. Vanitatea lui este mai deşartă decât pulberea. Aruncă-l în apă; după ce va ieşi şi hainele i se vor fi uscat, el va fi acelaşi ca înainte. Împinge-l spre tristeţe şi disperare şi, dacă el se va ridica, se va ridica acelaşi ca înainte." Mika Waltari, Egipteanul, Editura Polirom 2008

marți, 9 decembrie 2008

Principalul stres al americanilor este cel financiar

Asociaţia Psihologilor Americani a publicat în numărul de săptămâna aceasta al revistei Monitor on Psychology rezultatele unei cercetări referitoare la factorii de stres din SUA. Conform studiului, aproape jumătate dintre subiecţi s-au declarat din ce în ce mai stresaţi de grija de a asigura familiei lor nevoile de bază. Firesc, de altfel, în condiţiile în care criza financiară mondială a pornit de pe continentul nord-american.

Opt din zece americani au spus că în fruntea listei factorilor stresori se află banii şi situaţia economică. În plus, 67% din ei sunt stresaţi din cauza locului de muncă şi a problemelor de sănătate pe care le au membrii familiei, în timp ce 62% s-au declarat îngrijoraţi de costurile legate de spaţiul locativ. Stabilitatea locului de muncă îi stresează pe 56% dintre americani.

Cercetarea arată că femeile sunt, în general, mai stresate decât bărbaţii din cauza banilor (83% dintre femei şi 78% dintre bărbaţi), după care urmează în ordine economia (84% femei, 75% bărbaţi), problemele de sănătate ale familiei (70% femei faţă de 63% bărbaţi), costurile legate de casă (66% femei, 58% bărbaţi) şi stabilitatea locului de muncă (57% femei, 55% bărbaţi).

În ultimul an, nivelul de stres a crescut pentru 47% dintre adulţi, aceştia acuzând diferite simptome fizice şi emoţionale după cum urmează:

  • 53% se declară mai obosiţi, faţă de 51% în 2007;
  • 60% spun că sunt mai iritaţi sau mai nervoşi, faţă de 50% anul trecut;
  • 52% recunosc că nu pot dormi, faţă de 48% în urmă cu un an.
Americanii nu par să facă faţă prea bine nivelului crescut de stres: aproape 48% dintre ei mănâncă în exces sau consumă alimente nesănătoase din cauza stresului, în timp ce 39% au sărit în ultima lună peste mese din acelaşi motiv. Şi acest caz, femeile sunt cele care dezvoltă comportamente adictive, cum ar fi mâncatul (56% femei faţă de 40% bărbaţi) sau shoppingul (25% femeil şi 11% bărbaţi). Pe de altă parte, stresul îi îndeamnă pe 18% dintre americani să consume alcool peste limitele normale şi pe 16% să fumeze.

"Mulţi spun că se descurcă, dar sunt tot mai numeroşi cei care acuză tot felul de simptome fizice sau emoţionale. Dacă americanii vor continua să fie expuşi unui nivel ridicat de stres pe termen lung, există riscul de a se îmbolnăvi grav", se arată în studiu.

Există şi americani care adoptă comportamente sănătoase pentru a-şi putea controla stresul, dar numărul acestora este mai mic decât anul trecut. Anul acesta, 47% dintre subiecţi au spus că fac exerciţii fizice sau merg pe jos, faţă de 50% anul trecut.

Atunci când vine vorba de problemele lor, americanii discută cu partenerul sau partenera de viaţă (64%), cu prietenii (47%), cu colegii de muncă (19%) şi cu copiii (14%). Îngrijorător este faptul că 58% dintre cei care au participat la cercetare au spus că nu ar apela la o consiliere psihologică pentru a-şi controla stresul sau problemele cauzate de stres.

vineri, 5 decembrie 2008

Cine face evaluări psihologice?

Acum doi sau trei ani de zile îmi căutam un loc de muncă. Trimiteam CV-uri, compuneam scrisori de motivaţie şi uneori eram chemat la interviuri. O perioadă din care am învăţat multe şi la care acum, din perspectiva celui care evaluează psihologic diferite categorii socio-profesionale, mă gândesc mereu.

Una dintre experienţele la care vreau să mă refer în acest post este legată de aplicaţia depusă la o mare companie de securitate. Aplicaţia mea a convins reprezentanţii firmei că merit să fiu chemat la interviu. Persoanele din faţa mea acopereau partea „tehnică” şi departamentul resurse umane. Din punctul de vedere al competenţelor, eram mai mult decât potrivit, iar şeful departamentului de resort era nerăbdător să începem colaborarea. Momentul de graţie a început odată cu testarea psihologică. Directoarea de resurse umane mi-a înmânat un chestionar, pentru cunoscători CPI.

Conform TestCentral, singura firmă din România autorizată să vândă licenţa, "CPI este un instrument psihologic de clasă B. Instrumentele de clasă B sunt destinate acelor persoane care au absolvit studii universitare cu profil psihologic ori asimilate acestora (asistenţă socială, psiho-sociologie, psihopedagogie specială). Instrumentele de clasă B nu pot fi licenţiate către profesionişti fără studii de psihologie decât în condiţii speciale, în care competenţa în domeniul utilizat poate fi probată prin utilizarea licenţiată a altor teste, prin participarea la conferinţe ştiinţifice ori prin calitatea de membru în asociaţii ori organizaţii profesionale ori ştiinţificie recunoscute."

În baza celor de mai sus, "mi-am permis" s-o întreb pe directoarea de resurse umane dacă este licenţiată să aplice testul respectiv. Răspunsul a fost "Are vreo importanţă?" După multe insistenţe, doamna în cauză a recunoscut că nu este licenţiată, dar că va trimite chestionarul completat de mine unui specialist care este o somitate în domeniu şi care-l va interpreta.

Este mai puţin important faptul că n-am mai primit nicio veste de la firma în cauză. Ceea ce contează este că toţi candidaţii ar trebui să primească informaţiile relevante atunci când urmează să fie evaluaţi psihologic. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este dreptul oricărei persoane să ceară explicaţii, avize, licenţe, mai ales dacă de rezultatul evaluării respective depinde obţinerea unui loc de muncă, promovarea, pe scurt cariera profesională.

Pe de altă parte, ceea ce ar trebui să înţeleagă conducătorii unor companii este că, la rândul lor, poartă o responsabilitate atunci când deleagă activitatea de resurse umane unor angajaţi care nu au competenţe extinse în acest domeniu. Cunoaşterea legislaţiei muncii este o condiţie necesară, dar insuficientă, mai ales atunci când procesul de selecţie, recrutare, integrare, promovare şi dezvoltare - toate etapele conţinând o componentă psihologică - este lăsat pe mâna unor neavizaţi.