duminică, 14 octombrie 2007

Întrebări frecvente

Unele dintre cele mai des întâlnite întrebări ale celor interesaţi să discute cu un psiholog / psihoterapeut sunt:

Au problemele mele vreo legătură cu experienţele din copilărie?
Unele dintre problemele pe care le aveţi ar putea fi cauzate de părinţi, de fraţi / surori sau de colegi, dar soluţiile sunt întotdeauna la dumneavoastră, în modul în care gândiţi sau acţionaţi în prezent. Este bine, totuşi, ca din când în când să apelaţi la un specialist cu ajutorul căruia să identificaţi sursa care produce problemele, să discutaţi aceste probleme şi să învăţaţi cum să vă schimbaţi modul în care le percepeţi acum.

Pentru a-mi rezolva problemele trebuie să iau medicamente?
Unele dintre problemele pe care le aveţi ar putea fi cauzate de secreţia hormonală, dar sunt şi alţi factori la fel de importanţi – cum ar fi modul în care gândiţi, vă comportaţi şi relaţionaţi, dar şi suma evenimentelor din prezent sau din trecutul dumneavoastră. Urmarea unei terapii cognitiv- comportamentale nu presupune luarea de pastile, dar nici nu exclude un tratament medicamentos. Există însă suficiente dovezi conform cărora, în multe afecţiuni de ordin psihiatric, terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca şi medicamentaţia. De exemplu, la atingerea unui nivel ridicat de depresie sau anxietate, ar putea fi chiar indicat să combinaţi tratamentul medicamentos cu psihoterapia. Avantajul terapiei cognitiv-comportamentale este că învăţaţi cum să vă rezolvaţi singur problemele în timp.

De unde ştiu când şi dacă m-am facut bine?
Dumneavoastră, împreună cu psihoterapeutul, veţi identifica la începutul terapiei, nişte obiective clare pe care le puteţi însă modifica pe parcurs. Astfel puteţi să evaluaţi singur(ă) dacă şi când aţi devenit mai puţin depresiv(ă), anxios/anxioasă, furios/furioasă şi aşa mai departe. Sunteţi liber(ă) să îi daţi psihoterapeutului feedback referitor la orice progres. Feedback-ul este extrem de util pentru a vedea ce a funcţionat şi ce nu a mers aşa cum v-aţi fi dorit.

Unde pot găsi mai multe informaţii despre psihoterapia cognitiv-comportamentală?
Psihoterapeutul vă poate recomanda fie cărţi, fie articole, fie site-uri, în funcţie de problemele pe care doriţi să le rezolvaţi. Cu cât vă veţi cunoaşte mai bine, cu atât vă veţi simţi mai bine - garantăm acest lucru. Vrem să vă învăţăm cum să deveniţi propriul prihoterapeut.

Intervenţia psihoterapeutică

Orice problemă de ordin psihologic poate fi rezolvată printr-o serie de modele psihoterapeutice, fiecare model conţinând un număr de componente. Planul terapeutic este alcătuit împreună cu pacientul în funcţie de preferinţele acestuia, de costuri şi de timpul de care dispune. Metodele şi tehnicile de intervenţie sunt practic nelimitate, fiecare individ fiind unic.

Despre sănătatea mintală


Sănătatea mintală este starea de bine pe care o simte fiecare individ şi care îi permite acestuia să-şi pună în valoare potenţialul, să facă faţă stresului cotidian, să fie eficient la locul de muncă sau să poată învăţa cu spor.

Factorul mental este de altfel prezent şi în definiţia termenului „sănătate” furnizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “sănătatea este statutul complet al unei persoane (fizic, mental şi de bunăstare socială) şi nu doar absenţa unei boli sau a unei infirmităţi.”

În multe state, în special în cele cu venituri mici sau medii, serviciile de asistenţă mintală suferă serios din cauza lipsei resurselor umane şi financiare. Serviciile medicale care există sunt specializate în tratamentul şi îngrijirea afecţiunilor mintale şi sunt mai puţin orientate către sistemul integrat de sănătate mintală. În loc să furnizeze asistenţă în spitale cu profil unic de psihiatrie, sistemele de sănătate mintală ar trebui integrate în sistemul primar de sănătate, asistenţa mintală putând fi furnizată în spitalele cu profil general. Este tot mai necesară dezvoltarea unor servicii comunitare specializate.

Sănătatea mintală necesită acţiuni multi-sectoriale în care să fie implicate atât instituţiile guvernamentale, cât şi societatea civilă sau comunităţile locale. O atenţie sporită trebuie acordată copiilor şi tinerilor, asigurându-le un start sănătos în viaţă şi prevenind astfel apariţia afecţiunilor mintale la maturitate sau la bătrâneţe.