marți, 7 decembrie 2010

Resursa umana din domeniul medical - incotro?

"Cu o populatie de varsta a treia in crestere, unele state europene ar trebui sa se concentreze mai mult asupra tratarii afectiunilor cronice, problemelor de sanatate mintala si serviciilor sociale si de ingrijire pe termen lung si mai putin asupra serviciilor destinate nou-nascutilor, copiilor si sanatatii maternale", se arata intr-un studiu publicat recent de EuroObserver.

Necesarul de resurse umane din domeniul sanatatii publice se modifica pe masura ce nevoile populatiei se schimba. De exemplu, reaparitia bolilor infectioase poate fi direct legata de cresterea imigratiei. Un alt factor tine de asteptarile beneficiarilor, mai ales ca societatile se multiculturalizeaza si, in plus, apar noi inovatii de ordin tehnic si organizational, care ar conduce firesc la imbunatatiri in performanta sistemului de sanatate (de exemplu sporirea investitiilor in sanatatea primara si coordonarea serviciilor integrate).

Un alt argument tine direct de resursa umana medicala ale carei caracteristici sunt, de asemenea, intr-un amplu proces de schimbare in sensul imbatranirii, deci al cresterii ratelor de pensionare, al feminizarii sau al cresterii numarului de specialisti care lucreaza cu norma redusa.

Si asteptarile specialistilor din medicina se adapteaza la noile conditii, nevoia de echilibru intre viata personala si cea profesionala sau fenomenul de migratie a fortei de munca punand presiuni suplimentare asupra sistemului. Nu in ultimul rand, exista un decalaj important de timp intre momentul in care se ia o decizie politica si cel in care aceasta isi face efectul tocmai pentru ca este nevoie de ani buni pentru ca un cadru medical sa se specializeze.

Pentru a veni in sprijinul guvernelor, Organizatia Mondiala a Sanatatii a elaborat patru metode de baza de planificare a resursei umane la nivel national:  abordari bazate pe nevoi, abordari bazate pe raportul cerere/utilizare, abordari de tipul procent al fortei de munca medicale / rata populatiei sau abordarea de tip "obiectiv asumat".

Conform Centrului National de Statistica si Informatica in Sanatate Publica, numarul bolnavilor cu tulburari mintale ramasi in evidenta medicilor de familie din Romania (anul 2008) era de 251 525. EuroObserver arata ca numarul psihiatrilor era, in acelasi an, de 1 367, din care 609 au peste 50 de ani. De la Colegiul Psihologilor din Romania aflam ca numarul psihologilor cu aviz de libera practica in psihologie clinica si psihoterapie este de 5 159, din care 3 307 psihologi clinicieni. Nu stim nimic despre varsta lor si nici cati dintre ei au intentia de a parasi Romania. Un lucru este cert: Organizatia Mondiala a Sanatatii avertizeaza ca Romania, alaturi de Ungaria si Estonia, inregistreaza cote extrem de mari fata de celelalte tari europene la capitolul internari din cauza afectiunilor mintale.

Daca vrei sa afli cum stau lucrurile si in alte state europene, click aici.