Cum stă Europa la capitolul sănătate?

Dacă ar fi să luăm doar cazul sănătăţii mintale, răspunsul ar fi "binişor". Biroul pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii apreciază că ponderea acestui segment al sănătăţii publice în totalului afecţiunilor este de 20%.

Depresia înregistrează cel mai înalt nivel al DALY (suma dintre media anilor de viaţă pierduţi din cauza unei boli şi media anilor de viaţă trăiţi de o persoană cu dizabilităţi) în Finlanda (10,8%), Franţa (10,3%), Austria (9,8%), Belgia şi Suedia (9,7%), Slovenia (9,5%), Norvegia (8,9%), Irlanda (8,3%), Danemarca (8,1%),  Cipru (6,9%), Italia (6,8%), Olanda (7,8%) şi Spania (5,6%). O altă concluzie a studiului "Health in the European Union: Trends and analysis" este că Europa Centrală şi de Est a înregistrat un declin în sănătatea mintală a populaţiei, ratele consumului de alcool, violenţei şi suicidului fiind în creştere.

Îngrijorător este faptul că suicidul a devenit una dintre principalele 10 cauze de deces prematur la nivel european. "Chiar dacă nu reprezintă în sine o tulburare mintală, 90% din totalul suicidurilor sunt o consecinţă a problemelor de sănătate mintală, factorii de risc incluzând izolarea socială şi sentimentul lipsei propriei valori. Rata de suicid este mult mai mare în rândul bărbaţilor decât al femeilor, devenind principala cauză de deces în rândul bărbaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 35 de ani, după accidentele de maşină", se precizează în publicaţie.

Cele mai mari rate ale suicidului au fost raportate de Lituania (28,94 la 100 000 locuitori), Ungaria (23,2) şi  Slovenia (22,79), urmate de Letonia, Estonia, Polonia şi Finlanda. România se află pe locul 12 în acest clasament, cu o valoare ce depăşeşte şi ea 20%.

Autorii studiului atrag atenţia asupra faptului că ţările din Europa Centrală şi de Est urmează să se confrunte cu noi probleme pe măsură ce situaţia economică şi socială tinde să se schimbe rapid. În plus, zona va fi nevoită să facă faţă atât nevoilor celor alungaţi din ţara lor de conflicte şi persecuţii, cât şi migraţiei economice. Nu în ultimul rând, pe măsură ce populaţia Europei îmbătrâneşte, creşte şi incidenţa afecţiunilor de tip demenţă, Alzheimer, dar şi a depresiei.

Sârguinţa e muma norocului

Ieri după-amiază m-am uitat la meciul dintre echipele feminine de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea şi Viborog. Am fost curios să văd care este legătura dintre seria de superstiţii (prezenţa în sală a Gabrielei Szabo, drumul parcurs cu acelaşi avion cu care a zburat şi Unirea Urziceni spre meciul din ligă etc) şi scorul final.

Este uimitor cum la acest nivel - vorbim totuşi de finala Ligii Campionilor - lumea încă mai crede în superstiţii. Şi nu vorbesc de o persoană sau două, ci de o colectivitate formată din jucătoare şi din aparatul tehnic (antrenori, medici etc).

Suntem în anul 2010, avem mijloace ştiinţifice şi metode de intervenţie care să pregătească psihic un meci de o asemenea importanţă. Iar noi încă mai credem în superstiţii, vrăjitoare, descântece...

Handbalistele de la Oltchim au pierdut cu 21 la 28. Aştept acum să văd la ce alte surse de noroc mai apelează echipa pentru meciul de săptămâna viitoare din Bucureşti.

Servicii de sănătate mintală pentru toţi

Colegiul Psihologilor din România a sesizat Consiliul Concurenţei cu privire la faptul că "documentul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 conține unele prevederi care au ca obiect și pot avea drept efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei prin limitarea autonomiei și stabilirea unor condiții discriminatorii pentru activitatea formelor independente de exercitare  a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică."

Conform noilor prevederi, psihologii, dar şi alte categorii profesionale reglementate din sistemul de sănătate, sunt lipsiţi "de posibilitatea contractării serviciilor psihologice cu casele de asigurări de sănătate. Această limitare creează un monopol al furnizorilor de servicii medicale ambulatorii în domenii în care nu au competențe profesionale. Totodată, apreciem că această modalitate indirectă de decontare a serviciilor psihologice reprezintă un caz de discriminare și de limitare a autonomiei furnizorilor de servicii psihologice. Modalitatea indirecta de contractare dintre furnizorul de servicii conexe (psihologice) și furnizorul de servicii medicale – și nu dintre furnizorul de servicii conexe (psihologice) și casele de asigurari de sănătate- reprezintă o încălcare a independenței profesionale a furnizorilor de servicii conexe, în speță de servicii psihologice şi determină existenţa abuzurilor în sistemul de contractare a serviciilor psihologice."

"În altă ordine de idei, referitor la conținutul pachetului de servicii care sunt decontate prin sistemul de asigurări de sănătate, trebuie precizat faptul că psihodiagnosticul se realizeaza în mod similar diagnosticului medical, pe baza unei consultații psihologice, efectuate de către psihologul clinician. Consultația psihologică nu este prevăzută ca și serviciu distinct care poate fi decontat prin sistemul de asigurări de sănătate, acest fapt constituind încă un motiv pentru care apreciem drept discriminatorie neincluderea serviciului de consultație psihologică în pachetul de servicii psihologice decontate, în raport cu serviciile medicale decontate, care au la baza o consultație medicală.

Apreciem că reglementarea prezentată mai-sus crează în general condiții discriminatorii pentru psihologii români în raport cu celelalte categorii de profesionişti din sistemul de sănătate, precum și pentru furnizorii de servicii psihologice, organizați potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/2004, în raport cu furnizorii de servicii medicale."