Stresul posttraumatic

"Nouă angajaţi ONU se numără printre zecile de persoane ucise în urma celor două atacuri cu maşini capcană din Alger, a confirmat purtătorul de cuvânt al ONU, adăugând faptul că alţi doi angajaţi au fost găsiţi în viaţă şi recuperati dintre dărâmături, în timp ce alte câteva persoane rămân dispărute. (...) Doi consilieri specializaţi în stres posttraumatic au plecat deja spre Algeria pentru a acorda asistenţă celor afectaţi de explozii, a declarat Okabe."

Când am parcurs aceste rânduri mi-au venit imediat în minte imaginile difuzate de posturile TV atunci când a sărit în aer un bloc din Zalău sau reportajele despre inundaţiile care au afectat sudul ţării, lăsând locuitorii din sate întregi fără adăpost şi fără agoniseala de-o viaţă. Oameni care au pierdut tot - material vorbind - şi care suferă în continuare din punct de vedere psihologic. Nimeni nu a menţionat acordarea de asistenţă psihologică pentru supravieţuitori, pentru familiile victimelor sau chiar pentru forţele de intervenţie participante la misiunile de salvare.

Cu toţii sunt însă urmăriţi de stresul posttraumatic şi mulţi dintre cei implicaţi în evenimente rămân cu sechele emoţionale, fiind incapabili să îşi gestioneze simptomele negative resimţite. Siguranţa propriei persoane, a familiei, bunăstarea, problemele morale, comportamentele neadecvate ale celor din jur - toate acestea sunt dileme la care se caută un răspuns.

De ce este atât de greu să trecem peste traumă? Pentru că nu eram pregătiţi să ne confruntăm cu o astfel de problemă. Pentru că prezentul este parcă rupt de trecut. Pentru că ne temem de un nou eveniment similar. Închidem ochii şi retrăim momentele de groază. Nu ne putem odihni, dar nici nu avem puterea să ne împărtăşim noile trăiri.

Cum fac faţă situaţiei persoanele care trec printr-o tragedie? Unii găsesc ajutor discutând cu membrii familiei sau cu grupul de prieteni apropiaţi, alţii mai pot găsi sprijin la preot, însă cei mai mulţi rămân la nivel gândirii într-o buclă temporală.

Starea generală de sănătate poate avea şi ea de suferit: durerile de stomac sau de cap îşi fac simţită prezenţa, apar durerile musculare, alergiile sau iritaţiile sunt inexplicabile, insomniile sunt tot mai dese, apetitul creşte sau scade brusc, se dezvoltă fobiile.

Şi totuşi, cum ne putem reveni? Comunicarea este primul pas - o problemă pare mult mai uşor de suportat atunci când ştii că cineva te înţelege. Ascultându-i pe alţii realizezi că există soluţii, iar viaţa poate intra pe un făgaş aproape normal. Munca este un refugiu pentru multe persoane, iar satisfacţiile profesionale mai alungă din gândurile negre.

Ajutorul specializat este, însă, cel mai adecvat răspuns la factorii stresori. Psihologul vă va ajuta să vă puneţi ordine în gânduri, să nu lăsaţi sentimentele negative să vă conducă viaţa şi să vă descoperiţi noile priorităţi.