Sănătatea mintală în detenţie

Divizia europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a editat anul trecut un ghid care analizează problemele de sănătate din instituţiile de detenţie. Două dintre capitolele publicaţiei vizează sănătatea mintală: unul se referă la deţinuţi, iar altul la angajaţii penitenciarelor.

Dintre cele nouă milioane de deţinuţi din întreaga lume, mai mult de jumătate suferă de tulburări de personalitate, iar un milion suferă de afecţiuni mintale severe de tipul psihozelor sau al depresiilor. Cei care comit suicid în detenţie sunt de ordinul miilor. Aproape toţi deţinuţii trec prin stări de anxietate (89%) sau stres (74%). Concluzia? Regimul de detenţie este evident asociat cu problemele de sănătate mintală.

Privarea de libertate implică, inevitabil, şi restrângerea libertăţii de decizie. Deţinuţii nu-şi mai pot alege modul de viaţă, anturajul sau modalitatea de petrecere a timpului liber, ei trebuind să se supună unor reguli impuse de alţii. Legăturile cu familia şi prietenii sunt limitate, iar atunci când sunt posibile, acestea sunt lipsite de intimitate. Factorii suplimentari care pot avea un efect negativ asupra psihicului sunt supraaglomerarea din închisori, mizeria, alimentaţia nesănătoasă, serviciile de sănătate precare şi agresivitatea (fizică, verbală, rasială sau sexuală).

Angajaţii penitenciarelor sunt, la rândul lor, supuşi unui tip aparte de stres. Lipsa capacităţii de a trece peste experienţele traumatizante din activitatea profesională îi împinge, adeseori, pe aceşti funcţionari către consumul excesiv de alcool. Conform publicaţiei, angajaţii fac faţă unui număr sporit de îndatoriri, factorii care cresc nivelul stresului fiind aglomerarea, conflictele interculturale, criminalitatea în grup, consumul de droguri, barierele lingvistice, precum şi numărul mic de angajaţi, adeseori slab pregătiţi.

Ei se mai confruntă şi cu discrepanţele dintre rolul interactiv pe care l-ar avea de jucat în procesul de reabilitare şi realitatea din închisori, care le limitează aportul la furnizarea de servicii şi la asigurarea pazei. O analiză a percepţiei pe care o are personalul şi contribuţia reală pe care ar putea-o avea s-ar exprima grafic printr-o linie având la un capăt "gardianul", iar la celălalt "asistentul social".

În comparaţie cu angajaţii din alte domenii, cum ar fi serviciile de sănătate sau cele de pază, angajaţii penitenciarelor manifestă un spirit critic faţă de propria meserie. Atmosfera de lucru, care include lipsa loialităţii sau a dorinţei de cooperare, dar şi structurile organizaţionale inadecvate, afectează gradul de motivaţie al angajaţilor şi pot aduce un plus de stres. Satisfacţia, însă, creşte pe măsură ce angajaţii îşi pot exprima mai liber doleanţele şi atunci când autonomia în decizii sporeşte.