Fobia de decembrie

Sărbătorile de iarnă aduc întotdeauna cu ele o încărcătură emoţională ieşită din comun. Aşteptăm cu toţii magia şi, cu ochii pe geam sau pe şemineu, ne imaginăm fie un Moş Crăciun încărcat cu darurile copilăriei, fie un prinţ fermecat pe umărul căruia să putem plânge după ce ne-am povestit întâmplările mai puţin fericite de peste an, fie o zână care ştie să gătească minunat, dar sănătos, şi care este voluptoasă, dar în limitele 90/60/90.

Cei care-au avut o copilărie mai puţin fericită, persoanele cărora le-a lipsit (din diferite motive) unul dintre părinţi, cei cărora Moşul nu le-a adus niciodată cadoul mult visat sau cei care au pierdut în cursul anului pe cineva drag vor trăi sărbătorile care marchează naşterea Domnului mult mai intens decât restul populaţiei. Pentru ei, Crăciunul va însemna întotdeauna mai mult decât simpla reuniune familală sau bradul din poveste. Pentru aceşti oameni, Crăciunul va fi întotdeauna... altfel. O remarcă dintr-un film care sună a "aşa spunea mama mereu", o îmbucătură de cozonac ce "are acelaşi gust cu cel făcut de mamaia", aroma unei lavande care "miroase exact ca bunicul", cumpărături "cum numai tata ştia să facă" - toate vor răscoli în noi amintirile unui trecut fermecat, în care eram fericiţi.

Prezentul, însă, poate fi cel puţin la fel de frumos. Suntem sănătoşi - stare de bine care lipseşte cu desărvârşire multor milioane de persoane. Avem alături de noi familia şi prietenii, care ne susţin fără să ceară nimic în schimb. Putem găsi în magazine şi chiar ne permitem să cumpărăm bicicleta pe care ne-am dorit-o dintotdeauna sau patinele pe care le-am visat atâţia ani. Privim cerul înstelat de la geamul apartamentului în care locuim, deşi milioane de oameni nu-şi permit luxul acesta. Citim o carte bună sau conversăm pe mess, în condiţiile în care în lume sunt milioane de analfabeţi. Iar vinul fiert, cu miros de scorţisoară, este sorbit întotdeauna din jumătatea plină a cănii.

Sărbători Fericite şi fie ca starea de bine să vă urmărească permanent!

Stresul posttraumatic

"Nouă angajaţi ONU se numără printre zecile de persoane ucise în urma celor două atacuri cu maşini capcană din Alger, a confirmat purtătorul de cuvânt al ONU, adăugând faptul că alţi doi angajaţi au fost găsiţi în viaţă şi recuperati dintre dărâmături, în timp ce alte câteva persoane rămân dispărute. (...) Doi consilieri specializaţi în stres posttraumatic au plecat deja spre Algeria pentru a acorda asistenţă celor afectaţi de explozii, a declarat Okabe."

Când am parcurs aceste rânduri mi-au venit imediat în minte imaginile difuzate de posturile TV atunci când a sărit în aer un bloc din Zalău sau reportajele despre inundaţiile care au afectat sudul ţării, lăsând locuitorii din sate întregi fără adăpost şi fără agoniseala de-o viaţă. Oameni care au pierdut tot - material vorbind - şi care suferă în continuare din punct de vedere psihologic. Nimeni nu a menţionat acordarea de asistenţă psihologică pentru supravieţuitori, pentru familiile victimelor sau chiar pentru forţele de intervenţie participante la misiunile de salvare.

Cu toţii sunt însă urmăriţi de stresul posttraumatic şi mulţi dintre cei implicaţi în evenimente rămân cu sechele emoţionale, fiind incapabili să îşi gestioneze simptomele negative resimţite. Siguranţa propriei persoane, a familiei, bunăstarea, problemele morale, comportamentele neadecvate ale celor din jur - toate acestea sunt dileme la care se caută un răspuns.

De ce este atât de greu să trecem peste traumă? Pentru că nu eram pregătiţi să ne confruntăm cu o astfel de problemă. Pentru că prezentul este parcă rupt de trecut. Pentru că ne temem de un nou eveniment similar. Închidem ochii şi retrăim momentele de groază. Nu ne putem odihni, dar nici nu avem puterea să ne împărtăşim noile trăiri.

Cum fac faţă situaţiei persoanele care trec printr-o tragedie? Unii găsesc ajutor discutând cu membrii familiei sau cu grupul de prieteni apropiaţi, alţii mai pot găsi sprijin la preot, însă cei mai mulţi rămân la nivel gândirii într-o buclă temporală.

Starea generală de sănătate poate avea şi ea de suferit: durerile de stomac sau de cap îşi fac simţită prezenţa, apar durerile musculare, alergiile sau iritaţiile sunt inexplicabile, insomniile sunt tot mai dese, apetitul creşte sau scade brusc, se dezvoltă fobiile.

Şi totuşi, cum ne putem reveni? Comunicarea este primul pas - o problemă pare mult mai uşor de suportat atunci când ştii că cineva te înţelege. Ascultându-i pe alţii realizezi că există soluţii, iar viaţa poate intra pe un făgaş aproape normal. Munca este un refugiu pentru multe persoane, iar satisfacţiile profesionale mai alungă din gândurile negre.

Ajutorul specializat este, însă, cel mai adecvat răspuns la factorii stresori. Psihologul vă va ajuta să vă puneţi ordine în gânduri, să nu lăsaţi sentimentele negative să vă conducă viaţa şi să vă descoperiţi noile priorităţi.

Atacul de panică

Atacurile de panică sunt episoade neplăcute, uneori chiar înspăimântăoare pentru cei care le experimentează Ele sunt tulburări de anxietate şi pot apărea oricând în timpul zilei sau chiar în timpul somnului. Literatura americană de specialitate, citată de site-ul www.medicinenet.com, arată că aproximativ 1,7% dintre adulţi (5% din populaţie) au avut cel puţin o dată în viaţă un asemenea atac. Chiar dacă pentru România nu există o cifră oficială referitoare la această tulburare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că, în cazul adulţilor din ţara noastră, 16% dintre bărbaţi şi 20,5% dintre femei suferă de tulburări neuropsihice.

Simptomele variază extrem de mult de la o persoană la alta şi tocmai de aceea metodele şi tehnicile de tratare a atacurilor de panică trebuie adaptate fiecărui caz în parte. “Tremur îngrozitor”, “mă doare inima”, “mă ia cu ameţeală”, “mi s-au încleştat fălcile”, “simt că mâinile şi picioarele nu mă mai ajută”, “mi-a intrat groaza în suflet”, “nu mai pot să respir” – sunt doar câteva dintre stările acuzate de cei care au dezvoltat atacuri de panică şi care au apelat la serviciile cabinetului.

Un client a avut un atac de panică în timp ce conducea în drumul spre muncă, un altul a dezvoltat un episod similar într-un hypermarket, pentru ca o altă persoană să acuze apariţia unui atac de panică în lift. Temerile iraţionale, cunoscute şi sub denumirea de "fobie", determină subiectul să dezvolte tehnici de apărare şi de evitare a situaţiilor inconfortabile. Tiparul mecanismului de evitare şi nivelul de anxietate atins de fiecare subiect îl pot aduce pe acesta în stare de blocaj total, fiindu-i inclusiv frică să mai iasă din casă. Acesta este stadiul în care se spune despre persoana în cauză că are un atac cu agorafobie, dar şi momentul de impact asupra vieţii cotidiene.

„Am simţit cum din senin mă cuprinde un val de teamă, am avut palpitaţii, dureri în piept, nu mai puteam respira, am crezut că mor”, „Nu pot să ies din casă, mi-e frică şi să deschid uşa, iar o să mi se facă rău”. Un atac de panică nu durează mai mult de câteva minute şi este una dintre cele mai neplăcute experienţe pe care le poate trăi cineva. În multe cazuri, primul atac de panică nu este şi ultimul şi dacă nu se apelează la un specialist, frecvenţa şi intensitatea atacurilor pot creşte în timp.

Sunt persoane care sună la ambulanţă, simpla prezenţă a medicului oferindu-le confort şi ajutându-i să-şi recapete încrederea în propria persoană sau să înţeleagă că a fost vorba despre o alarmă falsă. Totuşi, astfel de reacţii nu au efecte pe termen lung şi nici nu sunt recomandate. Ele nu fac altceva decât să întărească un comportament inadecvat, întărind potenţialul de dezvoltare în viitor a unor stări similare. Atâta timp cât nu se intervine asupra cauzei, efectele vor continua să-şi facă simţită prezenţa din ce în ce mai des şi mai intens.

Întrebări frecvente

Unele dintre cele mai des întâlnite întrebări ale celor interesaţi să discute cu un psiholog / psihoterapeut sunt:

Au problemele mele vreo legătură cu experienţele din copilărie?
Unele dintre problemele pe care le aveţi ar putea fi cauzate de părinţi, de fraţi / surori sau de colegi, dar soluţiile sunt întotdeauna la dumneavoastră, în modul în care gândiţi sau acţionaţi în prezent. Este bine, totuşi, ca din când în când să apelaţi la un specialist cu ajutorul căruia să identificaţi sursa care produce problemele, să discutaţi aceste probleme şi să învăţaţi cum să vă schimbaţi modul în care le percepeţi acum.

Pentru a-mi rezolva problemele trebuie să iau medicamente?
Unele dintre problemele pe care le aveţi ar putea fi cauzate de secreţia hormonală, dar sunt şi alţi factori la fel de importanţi – cum ar fi modul în care gândiţi, vă comportaţi şi relaţionaţi, dar şi suma evenimentelor din prezent sau din trecutul dumneavoastră. Urmarea unei terapii cognitiv- comportamentale nu presupune luarea de pastile, dar nici nu exclude un tratament medicamentos. Există însă suficiente dovezi conform cărora, în multe afecţiuni de ordin psihiatric, terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca şi medicamentaţia. De exemplu, la atingerea unui nivel ridicat de depresie sau anxietate, ar putea fi chiar indicat să combinaţi tratamentul medicamentos cu psihoterapia. Avantajul terapiei cognitiv-comportamentale este că învăţaţi cum să vă rezolvaţi singur problemele în timp.

De unde ştiu când şi dacă m-am facut bine?
Dumneavoastră, împreună cu psihoterapeutul, veţi identifica la începutul terapiei, nişte obiective clare pe care le puteţi însă modifica pe parcurs. Astfel puteţi să evaluaţi singur(ă) dacă şi când aţi devenit mai puţin depresiv(ă), anxios/anxioasă, furios/furioasă şi aşa mai departe. Sunteţi liber(ă) să îi daţi psihoterapeutului feedback referitor la orice progres. Feedback-ul este extrem de util pentru a vedea ce a funcţionat şi ce nu a mers aşa cum v-aţi fi dorit.

Unde pot găsi mai multe informaţii despre psihoterapia cognitiv-comportamentală?
Psihoterapeutul vă poate recomanda fie cărţi, fie articole, fie site-uri, în funcţie de problemele pe care doriţi să le rezolvaţi. Cu cât vă veţi cunoaşte mai bine, cu atât vă veţi simţi mai bine - garantăm acest lucru. Vrem să vă învăţăm cum să deveniţi propriul prihoterapeut.

Intervenţia psihoterapeutică

Orice problemă de ordin psihologic poate fi rezolvată printr-o serie de modele psihoterapeutice, fiecare model conţinând un număr de componente. Planul terapeutic este alcătuit împreună cu pacientul în funcţie de preferinţele acestuia, de costuri şi de timpul de care dispune. Metodele şi tehnicile de intervenţie sunt practic nelimitate, fiecare individ fiind unic.

Despre sănătatea mintală

Sănătatea mintală este starea de bine pe care o simte fiecare individ şi care îi permite acestuia să-şi pună în valoare potenţialul, să facă faţă stresului cotidian, să fie eficient la locul de muncă sau să poată învăţa cu spor.

Factorul mental este de altfel prezent şi în definiţia termenului „sănătate” furnizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “sănătatea este statutul complet al unei persoane (fizic, mental şi de bunăstare socială) şi nu doar absenţa unei boli sau a unei infirmităţi.”

În multe state, în special în cele cu venituri mici sau medii, serviciile de asistenţă mintală suferă serios din cauza lipsei resurselor umane şi financiare. Serviciile medicale care există sunt specializate în tratamentul şi îngrijirea afecţiunilor mintale şi sunt mai puţin orientate către sistemul integrat de sănătate mintală. În loc să furnizeze asistenţă în spitale cu profil unic de psihiatrie, sistemele de sănătate mintală ar trebui integrate în sistemul primar de sănătate, asistenţa mintală putând fi furnizată în spitalele cu profil general. Este tot mai necesară dezvoltarea unor servicii comunitare specializate.

Sănătatea mintală necesită acţiuni multi-sectoriale în care să fie implicate atât instituţiile guvernamentale, cât şi societatea civilă sau comunităţile locale. O atenţie sporită trebuie acordată copiilor şi tinerilor, asigurându-le un start sănătos în viaţă şi prevenind astfel apariţia afecţiunilor mintale la maturitate sau la bătrâneţe.