duminică, 23 decembrie 2007

Fobia de decembrie

Sărbătorile de iarnă aduc întotdeauna cu ele o încărcătură emoţională ieşită din comun. Aşteptăm cu toţii magia şi, cu ochii pe geam sau pe şemineu, ne imaginăm fie un Moş Crăciun încărcat cu darurile copilăriei, fie un prinţ fermecat pe umărul căruia să putem plânge după ce ne-am povestit întâmplările mai puţin fericite de peste an, fie o zână care ştie să gătească minunat, dar sănătos, şi care este voluptoasă, dar în limitele 90/60/90.

Cei care-au avut o copilărie mai puţin fericită, persoanele cărora le-a lipsit (din diferite motive) unul dintre părinţi, cei cărora Moşul nu le-a adus niciodată cadoul mult visat sau cei care au pierdut în cursul anului pe cineva drag vor trăi sărbătorile care marchează naşterea Domnului mult mai intens decât restul populaţiei. Pentru ei, Crăciunul va însemna întotdeauna mai mult decât simpla reuniune familală sau bradul din poveste. Pentru aceşti oameni, Crăciunul va fi întotdeauna... altfel. O remarcă dintr-un film care sună a "aşa spunea mama mereu", o îmbucătură de cozonac ce "are acelaşi gust cu cel făcut de mamaia", aroma unei lavande care "miroase exact ca bunicul", cumpărături "cum numai tata ştia să facă" - toate vor răscoli în noi amintirile unui trecut fermecat, în care eram fericiţi.

Prezentul, însă, poate fi cel puţin la fel de frumos. Suntem sănătoşi - stare de bine care lipseşte cu desărvârşire multor milioane de persoane. Avem alături de noi familia şi prietenii, care ne susţin fără să ceară nimic în schimb. Putem găsi în magazine şi chiar ne permitem să cumpărăm bicicleta pe care ne-am dorit-o dintotdeauna sau patinele pe care le-am visat atâţia ani. Privim cerul înstelat de la geamul apartamentului în care locuim, deşi milioane de oameni nu-şi permit luxul acesta. Citim o carte bună sau conversăm pe mess, în condiţiile în care în lume sunt milioane de analfabeţi. Iar vinul fiert, cu miros de scorţisoară, este sorbit întotdeauna din jumătatea plină a cănii.

Sărbători Fericite şi fie ca starea de bine să vă urmărească permanent!

4 comentarii:

Anonim spunea...

ma numesc alexandra si sunt din constanta....
in articolul dumneavoastra l-am regasit pe prietenul meu..suntem impreuna de 2 ani.nu a avut o copilarie tocmai fericitam iar in prezent parintii lui nu mai sunt printre noi.am incercat anul acesta sa-i readuc imaginea frumosa a sarbatorilor in minte si in suflet. acasa ai mei respecta cu strictete ritualuri de craciun..nu stiu daca i-am facut rau sau bine, dar de atunci este mai vesel si mult mai deschis cu cei din jur. cel putin nu mai spune ca uraste sarbatorile ca sunt o pierdere de timp si bani.

Răzvan Bălan spunea...

alexandra, chiar tu ai constatat că prietenul tău este "de atunci mai vesel şi mult mai deschis cu cei din jur" şi că "nu mai spune că urăşte sărbătorile". ai făcut aşadar un lucru extraordinar. orice sprijin primit de la cei din jur şi mai ales din partea celor dragi este binevenit. continuă să fii alături de el şi să-i susţii moralul.

Anonim spunea...

niciun craciun nu o sa mai fie ca cel din 2004.chiar am crezut atunci in el,am crezut ca EL poate face o minune si nu o sa mi-l ia.dar s-a terminat si craciunul si a venit ziua aia nenorocita de 27decembrie si el a plecat din lumea asta.poate spre o lume mai buna?sper asta.

Răzvan Bălan spunea...

înţeleg că aţi trecut printr-o traumă, dar nu trebuie să disperaţi. aveţi încă amintiri, unele dintre ele extrem de frumoase. ele ne hrănesc prezentul şi ne ajută să privim viitorul cu încredere.