sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Importanţa evaluării psihologice a angajaţilor

Presa a relatat în ultimele zile despre două incidente care necesită o serie de comentarii de natură psihologică: “Şoferul unei maşini de transport valori, împuşcat de un coleg” (Hotnews.ro) şi “Un şef de agenţie bancară s-a aruncat de la etaj după ce a pierdut la cazino” (Event365.ro).

Teoretic, ambele persoane au trecut printr-un proces de recrutare/selecţie care a inclus şi o evaluare psihologică. În cazul angajatului firmei de pază G4S Cash Services, parte a grupului G4S, care şi-a împuşcat colegul, acesta ar fi avut nevoie de două avize psihologice: unul pentru eliberarea permisului de port armă, altul pentru ocuparea postului respectiv. Deducem că, în urma evaluărilor psihologice, respectiv pe baza avizelor eliberate, ambele persoane erau apte pentru funcţiile ocupate.

Procesul de mai sus nu este unul complet dacă el nu este continuat în timp, dacă activitatea angajatului nu este evaluată permanent, inclusiv prin metoda 3600, dacă testele psihologice nu sunt însoţite şi de un interviu şi dacă orice modificare de comportament nu este sesizată şi discutată tocmai pentru a preveni apariţia unui incident, indiferent care ar fi natura acestuia. Şefii direcţi sunt primii care trebuie să observe dacă subordonaţii dau acelaşi randament şi, dacă nu, să iniţieze discuţii pentru a identifica sursa nemulţumirilor, frustrărilor etc. Odată identificate, problemele trebuie supuse unei analize a departamentului resurse umane pentru elaborarea unui plan care să preîntâmpine potenţialele tulburări în bunul mers al activităţii companiei.

Şi totuşi...

“Paşcu are 27 de ani şi era un împătimit al jocurilor de noroc”, relatează Ziarul Financiar. „Paşcu avea referinţe foarte bune, adunate prin informatori, aşa cum se procedează în cazul în care o bancă fură un tânăr de viitor de la concurenţă. Nu existau recomandări de la fostele locuri de muncă”, scrie Ziare.ro.

Grupul G4S a mai trecut printr-un incident neplăcut în urmă cu şase luni, când un angajat al firmei şi-a ucis soţia, după care s-a sinucis. Conform Mediafax, „La nivelul conducerii, nu s-a ştiut despre situaţia sa familială şi nici comportamentul său nu a ridicat probleme la serviciu.”

Cazurile de mai sus necesită o revizuire completă şi profundă a modului în care este privită şi înţeleasă evaluarea psihologică. Firmele trebuie să conştientizeze că nu pot obţine profit cu angajaţi care au probleme în afara cadrului instituţional, unele dintre acestea extrem de grave, ale căror consecinţe nu numai că pun sub semnul întrebării reputaţia companiei, dar pun în pericol viaţa celorlalţi angajaţi.

2 comentarii:

mirabela spunea...

Este usor sa dam vina pe altii, insa uitam un lucru : fiecare este raspunzator pentru propriile sale alegeri.Hai sa facem un mic joc la mintii si sa ne punem acum in locul psihologului care si-a dat avizul in cacul persoanelor respective....cred ca nu este prea placut nu e asa?!
Omul e o persoana complexa, plina de complexe si prin urmare oricat de buni psihologi am fi tot nu putem prezice 100% comportamentul sau viitor.Asta o spune un mare profesor si cunoscator al acestei stiinte : Andrei Cosmovici si ii dau dreptate.
Cauza trebuie cautata in alta parte si nu axandu-ne pe modalitatea in care a fost obtinut un aviz.
Instrumentele combinate sunt bune de aplicat in evaluarea unei persoane dar sa nu uitam ca intotdeauna exista o marja de eroare, ca in orice instrument.

Răzvan Bălan spunea...

cred ca ar fi bine de precizat un lucru: nimeni nu acuza pe nimeni. a fost doar exprimat un punct de vedere. daca acesta a iscat o discutie, este cu atat mai bine, inseamna ca dezbaterea trebuie purtata.

ceea ce am punctat a fost tocmai faptul ca procesul de recrutare si evaluare este unul deficitar. lacune serioase se inregistreaza, deopotriva, atunci cand sunt atrasi oamenii intr-o companie si atunci cand criteriul de angajare este cel al "celui mai mic salariu acceptat". uneori, specialistii de la resurse umane sunt fortati de timp sa acopere postul respectiv. ca sa nu mai vorbim de faptul ca cei care aplica teste si fac evaluari nu sunt intotdeauna psihologi avizati de Colegiul Psihologilor din Romania.

in evaluarea candidatilor SI a personalului, aplicarea testelor psihologice trebuie dublata de un interviu, de observarea pe parcurs a dezvoltarii profesionale si a eventualelor modificari de comportament.

atunci cand elibereaza un aviz, psihologul trebuie sa poarte responsabilitatea actului prestat. jumatatea de masura nu este o scuza.