Cum poate fi îmbunătăţită viaţa prin ştiinţele sociale şi comportamentale?

Am găsit pe site-ul Asociaţiei Psihologilor Americani un material extrem de interesant despre modul în care ştiinţele sociale şi comportamentale pot îmbunătăţi viaţa oamenilor. Elaborată de Institutul Naţional de Sănătate, broşura face practic o paralelă între trecut şi prezent.

Iată în cele ce urmează câteva extrase:

1. În 1900, speranţa de viaţă la naştere era undeva în jurul cifrei de 47 de ani. Oamenii nu ştiau dacă sunt sau nu sănătoşi până nu se simţeau rău, acesta fiind şi motivul pentru care adulţi şi copii, deopotrivă, mureau prematur. Astăzi, speranţa de viaţă la naştere este de 77 de ani şi creşte an de an. Chiar dacă, pe parcursul anilor, condiţiile de viaţă s-au îmbunătăţit simţitor, ştim deja că epidemiologia, demografia, ştiinţele economice, sociologia, psihologia sau cercetarea în domeniul sănătăţii au o pondere de 50-80% în calitatea sănătăţii, iar serviciile medicale se sprijină pe factorii culturali, sociali şi comportamentali.

2. În trecut existau diferenţe majore între rata de deces în rândul unor grupuri minoritare şi cea înregistrată la clasele sociale cu un nivel ridicat de educaţie, cu o poziţie socială şi cu un venit mai bun. Astăzi, cele mai multe decese au ca şi cauză fumatul, dietele excesive, stresul, lipsa de activitate fizică, hipertensiunea arterială, actele violente sau accidentele. Pe de altă parte, o serie de caracteristici ale sistemelor de asistenţă socială sau medicală îşi au şi ele partea lor de vină: erorile medicale, sărăcia, insensibilitatea culturală, lipsa asigurărilor de sănătate sau accesul slab la serviciile de urgenţă de calitate.

3. Prin 1960, cam jumătate dintre bărbaţi erau fumători, iar femeile începeau şi ele să copieze obiceiul masculin. Astăzi, radiografia este o analiză de bază şi un instrument de prevenire imbatabil.

La ce să ne aşteptăm în viitor? Principala întrebare care-i va frământa pe cercetători va fi: cum să prevenim îmbolnăvirea şi cum să ajustăm intervenţiile comportamentale, biomedicale, serviciile comunitare şi accesul la informaţie astfel încât tot mai multe persoane să poată fi ajutate într-o manieră eficientă şi ieftină? Înţelegându-ne comportamentul (atât cel individual, cât mai ales cel colectiv) şi modificându-l, vom reuşi să construim puntea de legătură dintre condiţiile de viaţă ambientale şi biologice.