Munca este sănătoasă. Dar muncitorii...?!

Munca este o zonă în care se regăsesc cele mai multe influenţe ale factorilor stresori asupra sănătăţii umane şi trebuie privită atât din punctul de vedere al condiţiilor de lucru, care ţin strict de angajator, cât şi al naturii activităţii depuse de angajat. O mână de lucru flexibilă este exact ce trebuie pentru ca economia să fie una competitivă, doar că tocmai această flexibilitate are un efect semnificativ asupra sănătăţii.

Nu mai este un secret faptul că rata mortalităţii este considerabil mai mare în rândul angajaţilor pe durată determinată, faţă de cei care deţin un contract de muncă permanent. Efectele negative asupra sănătăţii mintale sunt asociate, de regulă, cu precaritatea prevederilor din contractul de muncă - de exemplu, angajaţii resimt din plin efectele adverse ale angajamentelor cu caracter temporar sau lipsa oricărui contract legal de muncă asupra stării de sănătate fizice şi psihice.

Condiţiile de lucru afectează şi ele sănătatea şi echitatea. Un mediu de lucru neprietenos poate expune angajaţii la o paletă largă de ameninţări la adresa sănătăţii şi tinde să afecteze, în special, grupurile ocupaţionale cu un statut social scăzut. Stresul la locul de muncă are drept consecinţă directă creşterea cu 50% a riscului de apariţie a bolilor cardiovasculare (în special atacuri cerebrale sau infarcturi de miocard) . Pe de altă parte, există dovezi tot mai clare că responsabilităţile excesive, controlul scăzut şi inechităţile în recunoaşterea meritelor au devenit factori de risc şi pot produce problemele de sănătate mintală.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii un raport intitulat "Eliminarea disparităţilor intra-generaţie" în care arată că între persoanele de aceeaşi vârstă, dar din zone diferite ale globului şi mai ales născute în state diferite din punct de vedere economic, există diferenţe inimaginabile. Astfel, o fetiţă născută astăzi are o speranţă de viaţă de 80 de ani dacă s-a născut în Japonia sau în statele nord-europene, dar aceasta scade la 45 de ani dacă ea s-a născut într-o ţară săracă. După acelaşi model, starea de sănătate a populaţiei diferă în funcţie de avantajele sau dezavantajele sociale.

Inechitatea apare tocmai din cauza circumstanţelor în care oamenii cresc, învaţă, locuiesc şi muncesc, în funcţie de vârstă, de sex şi de sistemele de sănătate care trebuie să trateze o suferinţă sau alta. Din păcate, modul în care oamenii se nasc şi mor este definit de forţele politice, sociale şi economice.

Citiţi raportul integral (256 pagini) aici.

Cum să-ţi ajuţi copilul atunci când trebuie să facă un vaccin

Cui îi plac acele? De ce sunt atât de mulţi adulţi care nu suportă să vadă o seringă? Ce să mai vorbim de injecţii sau - deja lucrurile se complică - de recoltarea analizelor?

Dacă vreţi ca fetiţa sau băieţelul vostru să nu manifeste oroare faţă de ace sau de medici, iată câteva sugestii simple, oferite de Biblioteca de Medicină Americană, la care puteţi să apelaţi atunci când micuţul trebuie să facă un vaccin:

• fiţi voi înşivă calmi şi încercaţi să distrageţi atenţia copilului
• vorbiţi-i copilului încet şi cu răbdare şi nu vă arătaţi agitat(ă) sau îngrijorat(ă)
• ţineţi copilul cu faţa la voi, iar cu braţul menţineţi o îmbrăţişare fermă
• înainte ca acul să intre în funduleţul copilului, faceţi nişte baloane din gumă de mestecat sau agitaţi o jucărie
• în cazul unui nou născut, încercaţi să puneţi puţin zahăr fie pe limba, fie pe suzeta copilului
• imediat înainte de injecţie, apăsaţi cu putere medie zona care urmează să fie înţepată.

Consultare publică - politica europeană în domeniul sănătăţii

Directoratul General de Sănătate al Uniunii Europene aşteaptă feedback pentru stabilirea priorităţilor planului anual de lucru pe 2009.

Programul de sănătate care acoperă perioada 2008-2013 a intrat deja în vigoare la 1 ianuarie şi este menit să completeze, să susţină şi să aducă un plus de valoare politicilor interne ale statelor membre. Totodată, se pune accent pe participarea societăţii civile în promovarea şi definirea politicilor de sănătate publică, cele mai importante iniţiative urmând a fi definite în parteneriat cu cetăţenii europeni şi cu factorii de decizie.

Directoratul General pentru Sănătate al UE aşteaptă, până la 30 septembrie 2008, comentarii referitoare la stabilirea priorităţilor pentru anul 2009. Principalele obiective ale anului următor sunt:

• îmbunătăţirea securităţii medicale a cetăţenilor europeni
• promovarea sănătăţii, inclusiv prin reducerea inegalităţilor
• generarea şi diseminarea informaţiilor şi cunoştinţelor din domeniul medical.

Textul complet al Programului European de Sănătate 2008-2013, precum şi planul anual de lucru pentru 2008 (primul an de aplicare) sunt disponibile aici.

Cum să-ţi încurajezi copilul să poarte ochelari

Cine nu ştie cât de greu este să-ţi convingi copilul să poarte ochelarii? Ba chiar aş putea spune că situaţia nu este simplă nici pentru părinţi, care-şi fac tot felul de probleme: dacă se împiedică şi cade, dacă i se sparg ochelarii? Dacă-i intră vreun ciob sau vreo bucată de ramă în ochi?

Totuşi, în situaţia în care cel mic are nevoie de ochelari, nu aveţi încotro: trebuie să-l convingeţi şi apoi să-l încurajaţi să-i poarte. Iată câteva sugestii oferite de Children's Physician Network care v-ar putea ajuta:

• lăsaţi-l pe copil să-şi aleagă ramele şi asiguraţi-l că i se potrivesc perfect, ba chiar arată foarte bine cu ei la ochi
  
• începeţi prin a-l convinge pe copil să poarte ochelarii perioade scurte de timp, pentru a se putea obişnui cu ei
• încurajaţi copilul să poarte ochelarii atunci când este antrenat într-o activitate plăcută, cum ar fi lucrul sau jocul la calculator, vizionarea desenelor animate etc
• nu certaţi copilul atunci când nu poartă ochelarii, ci lăudaţi-l atunci când o face
• spuneţi-i că purtatul ochelarilor trebuie să devină parte a rutinei zilnice, după cum sunt spălatul pe mâini, pe dinţi, îmbrăcatul sau pieptănatul
• nu uitaţi să faceţi aluzie la persoanele pe care le îndrăgeşte (bunici, prieteni de familie, actori, sportivi etc) sau la personajele din filme sau din desenele animate şi care poartă ochelari.

Prevenirea suicidului nu este costisitoare

Marea majoritate a deceselor având drept cauză suicidul (85%) se înregistrează în ţările cu venituri mici şi mijlocii. Dacă în statele industrializate se "investeşte" masiv în psihoterapie, ţările sărace nu oferă astfel de servicii celor care au supravieţuit tentativelor de sinucidere.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii la începutul acestei luni noi date conform cărora chiar şi ţările sărace şi-ar putea îmbunătăţi latura preventivă a tentativelor de suicid. Prin intermediul şedinţelor (sesiunilor) de informare sau păstrând permanent contactul, fie şi telefonic, cu persoanele care prezintă acest risc, s-ar putea reduce semnificativ numărul unor astfel de decese.

"Cei care încearcă să-şi ia viata ajung la un moment dat în camera de gardă a unui spital. Totuşi, dacă nu prezintă complicaţii, pacienţii sunt trimişi acasă fără a le fi tratate rănile psihice şi fără a fi măcar trimişi la un psihoterapeut sau psihiatru", spune Fleischmann, autorul studiului. "Dacă pacientul ar fi informat şi ar fi urmărit în timp, s-ar putea preveni noile tentative şi chiar salva vieţi", continuă el.

Studiul, care a fost efectuat în Brazilia, China, India, Iran şi Sri Lanka din ianuarie 2002 până în octombrie 2005, este disponibil aici.

Observaţie personală: România nu mai este considerată ţară cu venituri modeste, iar ştirile referitoare la tentativele de suicid în rândul tinerilor nu sunt deloc optimiste. Un exemplu relevant este cel de aici. Încercarea Autorităţii de Reglementare în Comunicaţii (ANRCTI) de a pune la dispoziţia celor interesaţi un număr special (116123) pentru "a oferi sprijin emoţional celor care suferă de singurătate sau care se gândesc la suicid" este salutară, dar anevoioasă. Până la rezolvarea aspectelor birocratice, în grija cui se află aceşti oameni?!

Cât de mult contează nivelul cultural al pacientului?

Nivelul cultural al pacientului sau al consumatorului de servicii de sănătate mintală are un rol extrem de important în starea sa de sănătate, în tulburările pe care le poate dezvolta sau în paternele de solicitare a sprijinului specializat. Trebuie menţionat, totuşi, faptul că generalizarea caracteristicilor culturale ale unui grup poate conduce la crearea unor stereotipuri şi la catalogarea celor care apelează la un psiholog sau psihoterapeut în funcţie de aparenţe. De obicei, există mai multă diversitate în interiorul unui grup (numit şi populaţie) decât în afara sa, diferenţele ţinând de vârstă, venit, educaţie, clasa socială sau starea de sănătate.

Psihiatrul american Arhur Kleinman spunea, în 1988, că factorul cultural influenţează inclusiv modul în care un pacient îşi descrie afecţiunea sau îşi evaluează nivelul de stres. Dacă pentru unii o tulburarea este "reală", alţii o pot considera "imaginară", indiferent dacă afecţiunea este una fizică sau mentală sau, de ce nu, combinată. Atitudinile (comportamentul) şi convingerile (cogniţiile) sunt cele care exprimă sau imprimă simpatia sau stigmatizarea, care pot cauza o tulburare sau alta şi, într-un final, care conduc la sucombare sau la victorie.

Înţelesul cultural al tulburării se reflectă în gradul de motivare a celor care apelează la un specialist, în modul în care pacienţii înţeleg să-şi urmărească şi apoi să-şi îndeplinească obiectivele stabilite, în nivelul de sprijin acordat de familie, de grupul de prieteni sau chiar de comunitate. Nu în ultimul rând, nivelul cultural influenţează decizia în alegerea tipului de serviciu (medicina alopată, psihologie/psihoterapie, homeopatie, vraci sau vrăjitoare) şi a costului acestuia.

Stresul financiar

Puţini sunt cei care nu au auzit încă de criza imobiliară din Statele Unite ale Americii şi de efectele sale asupra pieţelor similare din Europa. Unda de şoc a atins pe rând Marea Britanie, Spania şi alte state europene, urmând ca în următoarele luni să ajungă şi în Europa de Răsărit, inclusiv în România.

Din punct de vedere psihologic, însă, impactul a fost resimţit imediat, motivaţia fiind una pur financiară. Milioane de persoane resimt povara îndatorării, contul de credit sporindu-şi valoarea de la o zi la alta. "Când oamenii au de acoperit munţi de datorii, şansele de apariţie a problemelor de sănătate sunt din ce în ce mai mari. Aceasta înseamnă ulcer, depresie severă sau atacuri de panică", se arată într-un sondaj efectuat de Associated Press-AOL Health.

"Chiar dacă mulţi dintre cei afectaţi par să se descurce şi să-şi administreze bine datoriile, undeva între 10 şi 16 milioane de americani suferă teribil, ceea ce are un impact negativ acut asupra stării lor de sănătate", a afirmat Paul J. Lavrakas, psiholog cercetător şi consultant al AP. "Nivelul stresului acestor persoane este cu mult peste limită şi, din această cauză, au dezvoltat cel puţin trei afecţiuni produse de stres", a continuat el.

Cu un mediu economic deloc facil şi cu un cost al vieţii în continuă creştere, indicele de stres calculat de AP-AOL este cu 14% mai mare decât în anul 2004. Sondajul relevă faptul că cei care suferă de stres financiar au raportat şi următoarele probleme de sănătate:

• 27% - ulcer sau probleme ale tractului digestiv (faţă de 8% în cazul celor expuşi unui nivel scăzut de stres financiar)
• 44% - migrene sau alte dureri de cap (faţă de 15%)
• 29% - anxietate severă (4%)
• 23% - depresie severă (4%)
• 6% - afecţiuni cardiace (3%)
• 51% - dureri musculare, inclusiv dureri acute în zona lombară (31%)

Articolul complet este disponibil aici.