Prizonier în propriul corp

Perioada de criză pe care o traversăm a acutizat una dintre problemele cu care se confruntă specialiștii din sănătatea mintală: depresia.

Nu există cifre clare în ceea ce privește numărul românilor care suferă de depresie, însă din activitatea curentă constat că astfel de cazuri sunt tot mai dese.

Una dintre întrebările pe care mi-o pun clienții mei este: de ce să fac psihoterapie (cu un psiholog) dacă urmez un tratament medicamentos (prescris de un medic psihiatru)?

Unul dintre motive este că medicamentele dau o stare de somnolență. Aceasta permite corpului să intre într-un repaus fizic care este benefic recuperării. Cu toate acestea, în perioadele de veghe gândurile negative revin. Iar prin gânduri negative mă refer la informațiile recurente legate de cauza depresiei.

În cazul unui pacient care dezvoltă o depresie din cauza presiunii de la locul de muncă, de exemplu, gândurile provin din neputință (vrea să schimb ceva, dar nu pot), din sentimentul de inutilitate (acum, dacă sunt bolnav, o să-mi pierd locul de muncă), din frustrare (am vrut să îmbunătățesc procesul x, dar nu am fost lăsat / ascultat)…

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) face de ani de zile recomandarea ca depresia să fie tratată combinat – tratament medicamentos + psihoterapie – tocmai pentru a preîntâmpina recăderile și pentru a nu transforma pacientul într-un prizonier în propriul corp.

Specialiștii OMS au constatat că atunci când medicația este întreruptă, gândurile negative – care nu sunt anihilate de antidepresive – revin cu aceeași intensitate sau sunt și mai puternice. Pe de altă parte, acestora li se adaugă și frustrarea că pacientul nu s-a vindecat deși a urmat, uneori ani în șir, un tratament care nu a dat rezultatele așteptate.

Rolul psihoterapiei este, printre altele, și acela de a-l ajuta pe pacient să-și restructureze (reformuleze) gândurile negative. ‘Vreau să schimb ceva, dar nu pot’ se poate transforma în ‘Voi putea schimba ceva dacă îmi pun mintea la contribuție, dacă găsesc soluții alternative’. ‘Acum, dacă sunt bolnav, o să-mi pierd locul de muncă’ se poate reformula: ‘Boala nu este permanentă, ci e o stare temporară. Dacă urmez tratamentul corect și îmi fac exercițiile așa cum îmi recomandă psihoterapeutul meu, o să mă vindec mai repede.’ Și lista poate continua.

În depresie, lucrul în echipă este esențial. În centrul echipei este pacientul, iar alături de acesta, dincolo de medicul psihiatru și de psiholog / psihoterapeut, trebuie să fie familia. Cu toții colaborează pentru a-i oferi persoanei respective sprijinul de care are atât de multă nevoie. 

Malaria versus sănătatea mintală

Chiar dacă în statele cu venituri mici depresia a ajuns o problemă de sănătate la fel de gravă ca malaria (3,2% faţă de 4%), fondurile destinate sănătăţii mintale sunt mărunţiş în comparaţie cu cele alocate combaterii malariei. 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că numărul persoanelor care suferă de depresie a ajuns, la nivel mondial, la 151 de milioane (peste 2% din populaţia lumii), iar al celor care se sinucid în fiecare an se apropie de un milion (844 000).

La cifrele se mai sus se adaugă alte 26 de milioane de persoane care au fost diagnosticate cu schizofrenie, 40 de milioane - cu epilepsie şi 24 de milioane - cu Alzheimer şi alte forme de demenţă.

Trecând dincolo de cifrele seci, trebuie spus că efectele afecţiunilor psihice sunt mult mai grave. Atât persoanele diagnosticate, cât şi familiile acestora devin victime ale stigmatizării şi discriminării, ale violenţei şi abuzurilor. Uneori, pacienţilor li se impun restricţii în exercitarea drepturilor civile şi politice şi au acces restrâns la servicii de sănătate sau sociale.

Iar societatea, ţinându-i departe de o educaţie adecvată şi de locurile de muncă ce le-ar suplimenta venitul şi aşa aproape inexistent, nu face altceva decât să îi adânceasă în disabilitate şi să îi împingă spre un deces prematur.

Să auzim de bine

Pentru toate doamnele și domnișoarele care - fizic sau virtual - au intrat în cabinet, o primăvară frumoasă.

IMMurile și sănătatea mintală

Între 16 și 18 martie, Bucureștiul găzduiește cea de-a unsprezecea Conferință Europeană a Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Tema acesteia este ”Demnitatea ca drept fundamental al omului și consecințele încălcării acestui drept asupra sănătății mintale”.

Află mai multe dând click aici.

Cine are batrani, sa-i pazeasca

Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburari care afecteaza sanatatea persoanelor cu varsta de peste 65 de ani, au descoperit cercetatorii de la Facultatea suedeza de sanatate publica. Lucrurile par sa se agraveze pe masura ce populatia este in plin proces de imbatranire.

In studiul lor, cercetatorii au evaluat rezultatele diferitelor forme de interventie psihosociala, determinand care sunt activitatile cu adevarat benefice sanatatii mintale.

Puteti afla mai multe despre cercetarea lor in Journal of Aging and Health, insa demn de notat este faptul ca interventiile centrate pe exercitiu fizic, grupuri de sprijin, dezvoltare de aptitudini sau rememorarea experientelor din trecut nu au avut efecte semnificative asupra psihicului.

Din pacate, forma de tratare a depresie la care se apeleaza adesea este medicatia, iar echipa de cercetatori a constatat ca cea mai inalta rata a mortalitatii, atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor, se inregistreaza in randul celor care se trateaza cu o combinatie de antidepresivi si stabilizatori de dispozitie.

Sanatatea mintala a femeilor in congres

La mijlocul lunii martie, capitala Spaniei va gazdui cel de-al patrulea congres mondial privind sanatatea mintala a femeilor. Principalele teme dezbatute vor fi: sanatatea reproducerii, bolile mintale, tipurile de tratament pentru tulburarile mintale (psihofarmacologie, psihoterapie, tratamente noi, metode complementare si alternative), prevenirea afectiunilor de ordin psihic si etiologie, aspectele psihologice ale bolilor in cazul femeilor, sanatatea mintala a grupurilor particulare de femei (fete si adolescente, femeile in varsta, refugiate sau lesbiene) si aspectele politice si socioculturale ale sanatatii mintale a femeilor (trauma, violenta, discriminare, abuz, dezastre naturale, probleme de ordin etic, feminism, cariera ori aspecte etnice, culturale sau religioase).

Inscrierile au inceput deja si pana la sfarsitul lunii ianuarie sunt tarife preferentiale. Detaliile despre program si alte informatii utile sunt disponibile aici.

Resursa umana din domeniul medical - incotro?

"Cu o populatie de varsta a treia in crestere, unele state europene ar trebui sa se concentreze mai mult asupra tratarii afectiunilor cronice, problemelor de sanatate mintala si serviciilor sociale si de ingrijire pe termen lung si mai putin asupra serviciilor destinate nou-nascutilor, copiilor si sanatatii maternale", se arata intr-un studiu publicat recent de EuroObserver.

Necesarul de resurse umane din domeniul sanatatii publice se modifica pe masura ce nevoile populatiei se schimba. De exemplu, reaparitia bolilor infectioase poate fi direct legata de cresterea imigratiei. Un alt factor tine de asteptarile beneficiarilor, mai ales ca societatile se multiculturalizeaza si, in plus, apar noi inovatii de ordin tehnic si organizational, care ar conduce firesc la imbunatatiri in performanta sistemului de sanatate (de exemplu sporirea investitiilor in sanatatea primara si coordonarea serviciilor integrate).

Un alt argument tine direct de resursa umana medicala ale carei caracteristici sunt, de asemenea, intr-un amplu proces de schimbare in sensul imbatranirii, deci al cresterii ratelor de pensionare, al feminizarii sau al cresterii numarului de specialisti care lucreaza cu norma redusa.

Si asteptarile specialistilor din medicina se adapteaza la noile conditii, nevoia de echilibru intre viata personala si cea profesionala sau fenomenul de migratie a fortei de munca punand presiuni suplimentare asupra sistemului. Nu in ultimul rand, exista un decalaj important de timp intre momentul in care se ia o decizie politica si cel in care aceasta isi face efectul tocmai pentru ca este nevoie de ani buni pentru ca un cadru medical sa se specializeze.

Pentru a veni in sprijinul guvernelor, Organizatia Mondiala a Sanatatii a elaborat patru metode de baza de planificare a resursei umane la nivel national:  abordari bazate pe nevoi, abordari bazate pe raportul cerere/utilizare, abordari de tipul procent al fortei de munca medicale / rata populatiei sau abordarea de tip "obiectiv asumat".

Conform Centrului National de Statistica si Informatica in Sanatate Publica, numarul bolnavilor cu tulburari mintale ramasi in evidenta medicilor de familie din Romania (anul 2008) era de 251 525. EuroObserver arata ca numarul psihiatrilor era, in acelasi an, de 1 367, din care 609 au peste 50 de ani. De la Colegiul Psihologilor din Romania aflam ca numarul psihologilor cu aviz de libera practica in psihologie clinica si psihoterapie este de 5 159, din care 3 307 psihologi clinicieni. Nu stim nimic despre varsta lor si nici cati dintre ei au intentia de a parasi Romania. Un lucru este cert: Organizatia Mondiala a Sanatatii avertizeaza ca Romania, alaturi de Ungaria si Estonia, inregistreaza cote extrem de mari fata de celelalte tari europene la capitolul internari din cauza afectiunilor mintale.

Daca vrei sa afli cum stau lucrurile si in alte state europene, click aici.