Cât de mult contează nivelul cultural al pacientului?

Nivelul cultural al pacientului sau al consumatorului de servicii de sănătate mintală are un rol extrem de important în starea sa de sănătate, în tulburările pe care le poate dezvolta sau în paternele de solicitare a sprijinului specializat. Trebuie menţionat, totuşi, faptul că generalizarea caracteristicilor culturale ale unui grup poate conduce la crearea unor stereotipuri şi la catalogarea celor care apelează la un psiholog sau psihoterapeut în funcţie de aparenţe. De obicei, există mai multă diversitate în interiorul unui grup (numit şi populaţie) decât în afara sa, diferenţele ţinând de vârstă, venit, educaţie, clasa socială sau starea de sănătate.

Psihiatrul american Arhur Kleinman spunea, în 1988, că factorul cultural influenţează inclusiv modul în care un pacient îşi descrie afecţiunea sau îşi evaluează nivelul de stres. Dacă pentru unii o tulburarea este "reală", alţii o pot considera "imaginară", indiferent dacă afecţiunea este una fizică sau mentală sau, de ce nu, combinată. Atitudinile (comportamentul) şi convingerile (cogniţiile) sunt cele care exprimă sau imprimă simpatia sau stigmatizarea, care pot cauza o tulburare sau alta şi, într-un final, care conduc la sucombare sau la victorie.

Înţelesul cultural al tulburării se reflectă în gradul de motivare a celor care apelează la un specialist, în modul în care pacienţii înţeleg să-şi urmărească şi apoi să-şi îndeplinească obiectivele stabilite, în nivelul de sprijin acordat de familie, de grupul de prieteni sau chiar de comunitate. Nu în ultimul rând, nivelul cultural influenţează decizia în alegerea tipului de serviciu (medicina alopată, psihologie/psihoterapie, homeopatie, vraci sau vrăjitoare) şi a costului acestuia.

Stresul financiar

Puţini sunt cei care nu au auzit încă de criza imobiliară din Statele Unite ale Americii şi de efectele sale asupra pieţelor similare din Europa. Unda de şoc a atins pe rând Marea Britanie, Spania şi alte state europene, urmând ca în următoarele luni să ajungă şi în Europa de Răsărit, inclusiv în România.

Din punct de vedere psihologic, însă, impactul a fost resimţit imediat, motivaţia fiind una pur financiară. Milioane de persoane resimt povara îndatorării, contul de credit sporindu-şi valoarea de la o zi la alta. "Când oamenii au de acoperit munţi de datorii, şansele de apariţie a problemelor de sănătate sunt din ce în ce mai mari. Aceasta înseamnă ulcer, depresie severă sau atacuri de panică", se arată într-un sondaj efectuat de Associated Press-AOL Health.

"Chiar dacă mulţi dintre cei afectaţi par să se descurce şi să-şi administreze bine datoriile, undeva între 10 şi 16 milioane de americani suferă teribil, ceea ce are un impact negativ acut asupra stării lor de sănătate", a afirmat Paul J. Lavrakas, psiholog cercetător şi consultant al AP. "Nivelul stresului acestor persoane este cu mult peste limită şi, din această cauză, au dezvoltat cel puţin trei afecţiuni produse de stres", a continuat el.

Cu un mediu economic deloc facil şi cu un cost al vieţii în continuă creştere, indicele de stres calculat de AP-AOL este cu 14% mai mare decât în anul 2004. Sondajul relevă faptul că cei care suferă de stres financiar au raportat şi următoarele probleme de sănătate:

• 27% - ulcer sau probleme ale tractului digestiv (faţă de 8% în cazul celor expuşi unui nivel scăzut de stres financiar)
• 44% - migrene sau alte dureri de cap (faţă de 15%)
• 29% - anxietate severă (4%)
• 23% - depresie severă (4%)
• 6% - afecţiuni cardiace (3%)
• 51% - dureri musculare, inclusiv dureri acute în zona lombară (31%)

Articolul complet este disponibil aici.

Instrumente de evaluare psihologică

În cadrul Cabinetului individual de psihologie Bălan Constantin Răzvan sunt utilizate următoarele instrumente de evaluare psihologică:

Matricile progresive Raven

Sunt teste pentru evaluarea inteligenţei persoanelor:

• cu vârsta cuprinsă între 4 şi 11 ani (matrici progresive color) şi măsoară în special inteligenţa non-verbală
• vârstnice (matrici progresive color)
• care prezintă diferite disfuncţii psihice, afazie, paralizii cerebrale, surzenie sau în evaluarea persoanelor cu un intelect sub limită
• cu vârsta cuprinsă între 6 şi 80 de ani (matrici progresive standard)
• cu vârsta peste 11 ani şi cu un nivel crescut de abilitate intelectuală (matrici progresive avansate).

Sistemul de evaluare clinică (SEC)

Acesta este unul dintre cele mai avansate (state of the art) sisteme de psihodiagnostic şi evaluare clinică validate ştiinţific şi este adresat atât copiilor şi adolescenţilor, cât şi adulţilor.

SEC cuprinde următoarele probe psihologice:

• 5 scale si chestionare care evalueaza tabloul clinic si pun in evidenta cele mai importante componente ale acestuia (distresul, tabloul de tip depresiv si de tip anxios etc) si starea de sanatate (starea de dezvoltare posttraumatica, chestionarul de autoevaluare a sanatatii mintale, emotii pozitive, emotii functionale negative etc);
• 15 scale si chestionare care evalueaza mecanismele etiopatogenetice asociate starii de sanatate (scala de atitudini si convingeri, scala de irationalitate pentru copii si adolescenti, inventarul ideilor, chestionarul de convingeri personale, scala stimei de sine, scala de autoeficienta, chestionarul gandurilor automate etc)

SCID I şi SCID II

Aceste chestionare scot în evidenţă tulburările clinice (afective, depresive, alimentare, somatoforme şi de adaptare, schizofrenia şi alte tulburări psihotice, inclusiv cele produse de substanţe) şi tulburările de personalitate (de tip obsesiv-compulsiv, pasiv-agresiv, evitant, dependent, depresiv, paranoid, antisocial etc).

Versiunea KID-SCID reprezinta interviul clinic structurat pentru tulburarile sugarului, copilului si ale adolescentului (masoara tulburările de comportament disruptiv, tulburările afective şi psihotice, tulburările anxioase, tulburările produse de comsumul de substanţe şi tulburările de adaptare).

CAS (Cognitrom Assessment System)

Aceasta este cea mai complexă baterie de teste psihologice existentă pe piaţa românească şi include 24 de teste de evaluare a aptitudinilor cognitive, 3 inventare de personalitate, 1 chestionar de evaluare a intereselor profesionale si 4 scale de evaluare a emoţiilor.

Cum să-ţi linişteşti copilul

Ţipetele sau plânsul sunt modalităţi prin care copilul îşi exprimă supărarea. Ele sunt întâlnite mai ales la vârste fragede pentru că până atunci puiul de om nu a învăţat cum să se adapteze la o situaţie sau cum să facă faţă unei nevoi.

Iată, în cele ce urmează, o serie de sugestii care vă pot ajuta în încercarea de a tempera formele gălăgioase de protest:

- dacă plânsul se datorează vreunei frustrări, încercaţi să-l ajutaţi pe cel mic, să-l încurajaţi şi mai ales să aflaţi ce anume îl/o nemulţumeşte;
- dacă plânsul este doar o metodă de a vă atrage atenţia sau de a obţine rezultatul dorit (de copil), încercaţi să-l ignoraţi. Nu cedaţi niciodată în faţa unor astfel de solicitări.
- atunci când îi cereţi copilului să meargă într-un loc (la baie, la bucătărie, la culcare etc), încercaţi să anticipaţi şi să evitaţi ţipetele sau plânsul printr-un avertisment de câteva minute. Dacă refuză în continuare, luaţi copilul în braţe şi purtaţi-l până în locul respectiv, iar apoi lăsaţi-l acolo.
- atunci când copilul devine şi mai gălăgios sau chiar violent, trimiteţi-l în camera lui pentru câteva minute, până se linişteşte.
- atunci când copilul îşi pierde firea cu totul şi se loveşte intenţionat, treceţi în spatele lui, luaţi-l în braţe şi ţineţi-i mâinile pe lângă corp până când simţiţi că începe să se relaxeze.

Seria de sfaturi utile va continua.

E bine, dar se poate mult mai bine

Conform “Mental Health Atlas 2005” (Organizatia Mondiala a Sanatatii), România cheltuie 3% din bugetul total de sănătate pentru sănătatea mintală. Sursele primare de finanţare sunt, în ordine descrescătoare, asigurările sociale şi buzunarul pacientului sau al familiei.

Acelaşi document atrage atenţia asupra faptului că specialiştii din sistemul primar nu beneficiază de pregătire de specialitate (cursuri de formare continuă). Chiar dacă Ministerul Sănătăţii a elaborat, în 2001, un program de pregătire a medicilor generalişti care tratează depresia şi schizofrenia, acesta nu a fost implementat decât parţial.

Pacienţii care suferă de afecţiuni psihice nu au acces la facilităţi de tratament în comunitate, acestea fiind puse la dispoziţia bolnavilor de către organizaţii neguvernamentale, fundaţii şi aşezăminte religioase. Se remarcă existenţa unor centre de zi de îngrijire, însă numai 10% dintre laboratoarele de sănătate mintală furnizează servicii ambulatorii. Se constată şi disparităţi regionale în ceea ce priveşte accesul la servicii specializate, unele judeţe neavând deloc servicii de tratare ambulatorie, precum şi coordonarea inadecvată a serviciilor de asistenţă. Aceasta în pofida faptului că, în 2003, a fost început un program prin care bătrânilor ce suferă de demenţă şi de afecţiuni psihice li se oferă îngrijire la domiciliu.

Cifrele de mai jos spun destul de multe celor care vor să le interpreteze:
- numărul de paturi de psihiatrie la 10 000 persoane 7.6
- nr de paturi în spitalele de psihiatrie la 10 000 persoane 5.5
- numărul de psihiatri la 100 000 persoane 4.1
- numărul de neurochirurgi la 100 000 persoane 1
- numărul de asistente (psihiatrie) la 100 000 persoane 8.9
- numărul de neurologi la 100 000 persoane 3
- numărul de psihologi la 100 000 persoane 4.5

Distribuţia teritorială a serviciilor este inegală. Aproximativ 7% dintre paturi se află în spitalele generale, 3,5% în incinte păzite şi doar 1% sunt alocate celor care urmează un tratament de dezintoxicare (consumatori de droguri). Din total, există paturi care sunt destinate exclusiv copiilor sau bătrânilor. Nu există niciun spital privat de psihiatrie.

Cât ne costă sănătatea mintală?

Conform unui studiu publicat în numărul din mai 2008 al Jurnalului American de Psihiatrie (nr 5, vol. 165), afecţiunile mentale severe îi costă anual pe americani 193 de miliarde de dolari. Suma nu reprezintă banii cheltuiţi pe tratament, ci pierderile înregistrate de pacienţi din cauza afecţiunilor de care suferă.

Până când se vor efectua şi în România studii referitoare la pierderile înregistrate de persoanele care suferă de tulburări obsesiv-compulsive, de atacuri de panică sau de depresie, iată mai jos câteva cifre care vorbesc de la sine:

# media câştigurilor anuale, în anul 2003, a persoanelor sănătoase a fost de 38,851 dolari, faţă de 22,545 dolari cât au reprezentat veniturile repondenţilor are au recunoscut că suferă de tulburări psihice severe (reprezentând o pierdere de aproximativ 42%);
# pentru acelaşi an, veniturile bărbaţilor cu o sănătate psihică bună au fost de 54,505 dolari, faţă de 28,070 dolari cât au căştigat bărbaţii care au reclamat tulburări de aceeaşi natură (piederea fiind egală cu 48,5%);
# în cazul femeilor, cifrele sunt de 28,026 dolari faţă de 18,700 dolari anual (veniturile fiind, în acest caz, cu 33,3% mai mici).

Texte de referinţă în terapia cognitiv-comportamentală

"Psihoterapia cognitiv-comportamentală" este o publicaţie internaţională pluri-disciplinară, editată de Asociaţia Britanică de Psihoterapii Cognitiv-comportamentale.

Apare de cinci ori pe an şi conţine articole cu rezultate ale cercetătorilor în domeniu, acoperind atât activitatea clinică şi pe cea experimentală, cât şi teoria, practica şi evoluţia terapiilor cognitiv-comportamentale (CBT).

Editorii îşi propun ca prin acest instrument să reflecte şi să influenţeze schimbările permanente înregistrate de concepte, metodologii şi tehnici. "Psihoterapia cognitiv-comportamentală" acoperă majoritatea aspectelor legate de experienţa şi de comportamentul uman, prezentând metode diferite de cercetare, de la încercări aleatorii la studii de caz detaliate.

Nu în ultimul rând, cei interesaţi pot găsi aici recenzii ale celor mai noi articole sau volume din aria CBT.